Pisicile şi copiii, cei mai buni prieteni, nu-i aşa, dragii mei?
Într-o familie în care creşte (cel puţin) o pisică, atmosfera trebuie să fie precum animalul îndrăgit: blândă şi silenţioasă, colorată, din când în când, cu accente acute de voioşie şi multă, multă… energie pentru joacă.
Întotdeauna ai ceva de învăţat de la o pisică: să fii atent cu cel care te hrăneşte, să te „pisiceşti” când ai nevoie de ceva, să te aperi chiar dacă zgârii atunci când îţi este încălcat vreun drept sau… teritoriul. Mereu în competiţie cu câinii, consideraţi „cei mai buni prieteni ai omului” – oare de ce, copii?, pisicile au farmecul lor care le face unice: predispoziţia nestăpânită spre joacă, de aceea ele sunt o sursă inepuizabilă de bună dispoziţie.
O curiozitate: O pisică adultă sănătoasă îşi petrece aproximativ 15% din timp într-un somn adânc, 50% într-un somn uşor – veghe, şi 35% trează. Şi ne mai mirăm că sunt active imediat ce se trezesc din somn?
Ce am avea, oare, să le reproşăm?
Că se încred prea mult, câteodată, în cele nouă vieţi cu care se laudă, sau cu statutul lor inalienabil de animale totem, preţuite din cele mai vechi timpuri (mai ales egiptenii o venerează total, atribuindu-i puteri supranaturale). Şi, să nu uităm, faptul că ele produc alergii, mai puţin, se spune, Siberiene sau cele rasa Albastru de Rusia… superbe creaturi!
Ce ar trebui să faceţi voi, copiii, dacă vă iubiţi pisicuţa? Citiţi cu atenţie şi nu uitaţi niciun sfat din cele de mai jos:
- Să-i acordaţi atenţie cât mai mult, pentru că pisicile sunt foarte sensibile la prezenţa voastră şi vă vor răsplăti dragostea în cel mai duios mod – nu veţi fi nicodată stresaţi sau deprimaţi!
- Să nu uitaţi să le hrăniţi, la orele potrivite, de două ori pe zi – dimineaţa şi seara, cum spun medicii veterinari, şi să nu lăsaţi niciodată mâncare afară, nefiind recomandat ca pisica să mănânce la orice oră și de câte ori vrea.
- Nu uita că pisicile adulte NU consumă lapte, pentru că nu îl pot digera. Nici ciocolată sau bomboane, nici alune, nici pîine. Papă tu, dar nu prea multe!
- Să aveţi grijă ca vasul cu apă să fie întotdeauna curat, iar apa proaspătă.
- Să nu laşi la îndemâna lor lucruri cu care se pot îneca, ştii că poftesc la tot felul de şnururi, ciucuri, materiale… care, odată ajunse în stomac, le pot face rău.
- Aveţi grijă cum o luaţi în braţe: nu, pisica nu se ridică de blana de pe greabăn, nici de lăbuţele din faţă!!!Apucând-o de mijloc și apoi de lăbuțele din spate e cel mai bine.
- Pisicile adoră să fie pieptănate, dar nu cu orice perie, ci cu una foarte moale. Sau mai bine, cu o mănuşă pe care o puteţi cumpăra de la magazinul de specialitate.
poezii pentru copii
- Dacă vi se pare că nu se simte bine – e lentă, zace, are ochii neclari, duceţi-o la medicul veterinar, nicidecum nu-i administraţi medicamente pe care le aveţi în casă.
- Nu uitaţi să-i schimbaţi litiera, ştiţi cât e de sensibilă…
Iar din când în când, spuneţi-le poezii cu şi despre pisici şi vizionaţi împreună Cats and Dogs sau Garfield, pe care eu, una, îl revăd ori de câte ori am nevoie de o porţie sănătoasă de râs! Şi nu uitaţi: “Câinii au stăpân. Pisicile au personal.”, spune Rush Limbaugh, şi aşa şi este. Odată ce eşti proprietar de pisică, te poţi considera sclavul ei. Dar nu e rău deloc!
Pedeapsa mâţei
Elena Farago
– I-auzi, draga mea păpuşă,
Zgârie mâţa la uşă!
Dar eu nu-i deschid deloc,
Că sunt supărată foc.
A furat iar, ca o hoaţă,
Un întreg picior de raţă,
Şi-apoi, după ce i-a ros
Toată carnea, pân-la os,
A dus osul, binişor,
În coteţul lui Azor.
Ca pe el să-l bănuim
Şi să nu îl mai iubim
Şi acum n-o bat, n-o cert,
Dar nu vreau deloc s-o iert.
Deşi încă o iubesc,
Trebuie s-o pedepsesc.
C-a fost rea şi duşmănoasă,
Şi n-o las să intre-n casă.
*
Tanu
Tanu i-un motan cuminte,
Şi-i atât de curat,
C-are voie să se culce
Chiar cu pernele din pat.
Ilenuţa îl iubeşte
Şi se joacă mult cu el,
Astăzi însă-i supărată,
Nu l-a mângâiat de fel!…
„Miau!”… o-mbie din fereastră,
Dar fetiţa stă pe loc:
– Taci, măi Tanule, că mie
Nu-mi mai vine să mă joc!…
– Ce-ai păţit?…
– Nimic, dar mama
Aşa aspru m-a certat!
– I-ai greşit ceva?
– De unde!…
Pentru că nu m-am spălat!…
– Ştii, fetiţa mea cuminte,
Iartă-mă că-ţi spun, dar eu,
Pentru asta, te-aş şi bate
Dac-ai fi copilul meu!
*
Motoşel şi Botoşel
Motoşel şi Botoşel
Erau doi pisoi la fel.
Nu-i recunoşteai decât
După-o dungă de pe gât,
Iar alteori, mai degrabă,
După-o pată de pe-o labă.
Botoşel avea în plus
Pata jos, şi dunga sus.
Când voia să se prezinte,
Scotea laba înainte,
Iar când ieşea la raport,
Dădea laba paşaport.
Numai când făcea vreun rău
Era leit frate-său.
Când vreo boacănă făcea,
Nimeni nu-l deosebea:
Cu labă şi gât pitite,
Torcea fără să ezite
Şi suav, cu glas înalt,
Se jura că-i celălalt,
Pe când bietul Motoşel
Lua bătaie pentru el.
Şi nu uitaţi de Garfield!
