Jorge Luis Borges a fost un mare iubitor de pisici.

Faimosul poet, eseist, prozator argentinian a trăit înconjurat de pisici, dintre care cea mai populară figură a fost cea a lui Beppo, numită după un personaj dintr-un poem byronian.

În universul literar al lui Jorge Luis Borges, realitatea și ficțiunea se împletesc într-un dans complex, unde labirinturile, oglinzile și simbolurile esoterice populează paginile sale cu o eleganță enigmatică. Totuși, dincolo de rețelele gândirii sale metafizice și erudiția sa enciclopedică, Borges a păstrat un loc special în inima și în opera sa pentru o prezență mult mai pământească și imediat emoționantă: pisicile. Această dragoste pentru feline, mai puțin discutată în comparație cu alte teme majore ale operei sale, oferă o fereastră rară spre latura sa umană și vulnerabilă.

Pisicile, în tăcerea și misterul lor, par să se alinieze perfect cu temele predilecte ale lui Borges: infinitul, ambiguitatea și dualitatea. În aceste creaturi, Borges găsește o manifestare vie a simbolismului care îi definește opera. Tăcerea lor este echivalentă cu labirinturile de cuvinte în care Borges își pierde și își regăsește cititorii; misterul lor – o oglindă a enigmelor care populează universul său literar. Pisica, cu independența și grația ei, devine astfel un simbol al lirismului taciturn, o prezență care îmbogățește textul fără a-l suprasatura.

Borges a văzut în pisici nu doar subiecte ale admirației estetice, ci și tovarăși în solitudinea sa literară. Orbul Borges scriind, ghidat de lumina tactilă a cuvintelor, găsea în pisica sa un companion care împărtășește și onorează tăcerea creativă. Această relație simbiotică între scriitor și felinele sale este reflectată în numeroase anecdote și mărturii ale celor care l-au cunoscut, pictând imaginea unui Borges pentru care lumea cărților și cea a pisicilor nu erau separate, ci dimpotrivă, se îmbogățeau reciproc.

Chiar dacă pisicile nu ocupă centrul explicit al narațiunilor sale, prezența lor discretă în opera lui Borges este palpabilă în subtilitatea cu care abordează teme precum infinitul și identitatea. În felul în care pisicile își trăiesc existența, cu o prezență atât de completă și totuși atât de retrasă, Borges găsește o metaforă vie pentru modul în care concepe literatura: ca pe o entitate care există în tăcere, dar care, în același timp, spune totul.

Dragostea lui Borges pentru pisici poate fi văzută ca o reflecție a propriei sale personalități. La fel cum pisica navighează lumea cu o eleganță discretă și o autonomie neclintită, Borges abordează literatura și filosofia cu o detașare similară, păstrând totodată o profundă pasiune pentru misterele pe care le explorează. Pisicile, în independența lor, devin astfel avataruri pentru stilul său literar: profund, enigmatic, dar întotdeauna abordat cu o grație subtilă.

De reținut că dragostea lui Jorge Luis Borges pentru pisici nu este doar o notă de subsol în biografia sa literară, ci o veritabilă cheie de lectură pentru înțelegerea lirismului taciturn care definește opera sa. Pisicile, în prezența lor liniștită și misterioasă, încarnează multe dintre valorile estetice și filosofice pe care Borges le-a țesut în textele sale. Ele rămân, în tăcerea lor grațioasă, simboluri ale infinitului explorat cu atâta pasiune de către scriitor, oferindu-ne o perspectivă intimă asupra lumii sale interioare.

În scrierile lui se regăsesc mulți „tigri” – desigur, un apelativ afectiv, existând chiar un volum de poeme intitulat The Gold of the Tigers: „Aurul tigrilor”. De-a lungul timpului, au apărut mai multe traduceri, cu voia sau chiar cu ajutorul scriitorilor Anthony Kerrigan, Alastair Reid, Norman Thomas di Giovanni . Încercăm, cu sfială, una în limba română.

A un gato

No son más silenciosos los espejos
ni más furtiva el alba aventurera;
eres, bajo la luna, esa pantera
que nos es dado divisar de lejos.
Por obra indescifrable de un decreto
divino, te buscamos vanamente;
más remoto que el Ganges y el poniente,
tuya es la soledad, tuyo el secreto.
Tu lomo condesciende a la morosa
caricia de mi mano. Has admitido,
desde esa eternidad que ya es olvido,
el amor de la mano recelosa.
En otro tiempo estás. Eres el dueño
de un ámbito cerrado como un sueño.

To a cat

Mirrors are not more wrapt in silences
nor the arriving dawn more secretive;
you, in the moonlight, are that panther figure
which we can only spy at from a distance.
By the mysterious functioning of some
divine decree, we seek you out in vain;
remoter than the Ganges or the sunset,
yours is the solitude, yours is the secret.
Your back allows the tentative caress
my hand extends. And you have condescended
since that forever, now oblivion,
to take love from a flattering human hand.
You live in other time, lord of your realm —
a world as closed and separate as dream.

Jorge Luis Borges (în traducerea lui Alastair Reid, 1977)

Unei pisici

Oglinzile-s, ca niciodată, învăluite în tăcere

Iar zorile coboară adâncite în mister;

Tu, în lumina lunii, te profilezi ca o panteră –

Te urmărim de la distanță, spionându-ți mișcările.

Degeaba te căutăm, cine știe ce tainică lege divină

Ne oprește să te găsim;

Mai îndepărtată decât Gangele la apus,

Numai tu cunoști singurătatea și secretul.

Pe spatele tău, mâna mea caută să dea formă mângâierii.

Accepți binevoitoare, de o eternitate deja căzută în uitare,

Să-ți iei porția de iubire din mâna celui care te adoră.

Trăiești în alte vremi, stăpân peste regatul tău –

O lume ca un vis, închisă și îndepărtată.

 

Citiți și După o vreme înveți, de Jorge Luis Borges