la aniversară

Mihail Medrea

era a doua noapte de insomnie îl durea aşa de tare genunchiul
că-i venea să-şi smulgă piciorul din încheietură şi să-l azvârle pe geam
împlinise în acea zi 80 de ani
nu-i venea să creadă că soarta poate fi atât de haină cu un biet moşneag şi
că-i hărăzise o asemenea aniversare
după ce că rămăsese singur pe lume de mai bine de şase ani nu avea cu cine
să-şi împartă bucuriile din ce în ce mai rahitice şi cui să se plângă de tot mai multele beteşuguri

nu-i mai era îngăduită nici măcar mângâierea de a sta liniştit la masă
în faţa unui platou cu bunătăţi şi a unui pahar cu vin
până în urmă cu câţiva ani îşi permitea o dată-n an să meargă
la un restaurant decent din apropiere
ehe pe când era tânăr făcea mare tamtam la servici era şef de secţie
pe la amiază se oprea lucrul îi cinstea pe subalterni la cantină cu câteva lăzi de bere
şi-un cuptor de brânzoaice
după care îi invita pe şefi la restaurant aveau separeul lor petreceau nestingheriţi
până târziu în noapte
iar în prima sâmbătă de după aceea chefuia în familie pe atunci rudele nu i se risipiseră
iar prietenii roiau în preajma lui fusese un om influent
ştia să-şi cultive relaţiile şi să se bucure de viaţă era un şef autoritar
însă drept şi era generos când i se oferea ocazia nu era obişnuit să primească totul are un preţ
pe lumea asta nimeni nu e dezinteresat îşi zicea el era plin de sine
nu aprecia decât realizările şi favorurile obţinute prin persuasiune
devenise cu vremea un maestru al intrigilor şi aranjamentelor de culise
fusese un om norocos având parte de putere faimă avere şi nu în ultimul rând
de graţiile unui lung şir de frumuseţi locale
se considera un ales
pentru asta aducea laude şi înălţa rugăciuni fierbinţi către Cel de Sus
încerca să-şi asigure complicitatea puterilor mai presus de lume

durerea atroce din genunchiul drept prelingându-se pe fluierul piciorului până spre gleznă
se învârtea prin cameră ca un leu înfuriat
credea orbeşte că-n puzderia de medici şi vindecători la care apelase se află cel atât de aşteptat
care să-i ofere panaceul mult jinduit fie şi în al doişpelea ceas fără câteva minute
de la atâta stat în genunchi asupra femeilor vi se trage i-a spus un doctor hâtru
fiul unui consătean
zâmbea în sine flatat mda nu lăsase să-i scape prilejul vreunei escapade
chiar ţinuse până pe la jubileu un carneţel în care-şi nota în amănunt izbânzile
la cele mai răsunătoare făcea observaţii şi comentarii
în acelaşi sertar al biroului alăturase şi un album cu fotografii în care pe lângă
imaginile multora dintre cuceriri păstra o inedită colecţie de portrete
îşi putea revedea oricând chipul la 10 ani la 20 şi tot aşa din zece în zece până la 70 de ani
era convins că va adăuga aici poza făcută la 80 de ani

iată că nu era în stare să coboare până la studioul foto de la parterul blocului
ar fi fost simplu să dea un telefon şi să vină până la el meşterul
să-l pozeze după terminarea programului
nu mai avea chef de nimeni şi de nimic pe vecini îi evitase mai toată viaţa
îşi protejase cu înverşunare viaţa sa privată cunoscuţii săi plecaseră rând pe rând
pe drumul fără de întoarcere
singura lui dorinţă era acum să nu-l mai doară genunchiul
condamnaţilor la moarte li se respecta măcar dreptul unei ultime dorinţe
dacă aceasta era una rezonabilă
pe când amărâtul de el se vedea condamnat la dureri de nesuportat
fără a i se acorda drept la recurs

foto sursa

Citește și Lucy și broscoiul fermecat