Pictura sacră reprezintă modul artei de a exprima, cu mijloacele specifice, momentele importante din Sfintele scripturi și din alte texte religioase. Iată câteva dintre cele mai interesante picturi care descriu momente biblice din Săptămâna Patimilor.
*****

Iisus Hristos: Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află. Sfânta Evanghelie după Matei

*****

„Sfânta Treime” sau „The Holy Trinity”, tablou celebru aparținând pictorului El Greco, datat 1577 – 1579. Pictura îl întruchipează pe Tatăl Ceresc, ținând trupul Mântuitorului în poala Sa. Porumbelul Sfântului Duh apare deasupra capului Său, în timp ce șase îngeri-copii înconjoară scena. Câteva capete de heruvimi se ivesc dintre faldurile Tatălui și la picioarele lui Iisus. Această lucrare face parte din primul șir de picturi din perioada de la Toledo și are la bază o gravură a lui Albrecht Dürer.
El Greco armonizează, în acest tablou, tehnici provenind din pictura clasică, amintind de Tintoretto. În plus, felul în care este descris pictural trupul Mântuitorului trimite la detaliile care au făcut faima lui Michelangelo.
Diego de Castilla a fost cel care a comandat lucrarea, pentru altarul bisericii Santo Domingo el Antiguo din Toledo.
În 1832, Fernando VII l-a achiziționat de la sculptorul Valeriano Salvatierra. Acum, tabloul se află în colecția Muzeului Prado din Madrid.
*****
Finalizat în 1498, „Cina cea de taină” (”The Last Supper”), pictat de Leonardo da Vinci, a fost o operă comandată de Ludovic Sforza, ducele din Milano. Pentru această pictură murală, el a creat și a folosit o nouă tehnică de utilizare a vopselelor tempera pe piatră, în speranța că aceasta va proteja lucrarea împotriva umezelii, fiind expusă pe un perete exterior.

Pictura surprinde momentul în care Isus a anunțat că unul dintre discipolii săi loiali îl va trăda, stârnind strigăte din partea celor mai devotați prieteni ai săi. Pictura este renumită nu numai pentru cantitatea sa incredibilă de detalii și realism, ci și pentru gama de emoții prezentate pentru fiecare dintre apostoli, despre care se spune că înfățișează perfect trăsăturile care sunt cunoscute despre fiecare din scripturi și înregistrările istorice.

Din păcate, tehnica s-a dovedit mai puțin rezistentă decât crezuse da Vinci. Când opera de artă a început rapid să se deterioreze, biserica a construit ziduri de protecție în jurul picturii.
Până în secolul al XVII-lea, mulți au considerat că lucrarea a fost degradată, iar călugării dominicani au tăiat o ușă în mijlocul frescei, eliminând picioarele lui Iisus. De la recuperarea sa, au fost făcute câteva restaurări majore la ”Cina cea de Taină”, ultima finalizată în 28 mai 1999.
Există două copii în mărime naturală a picturii: una se găsește la Biserica Minoriților din Viena, alta în muzeul mănăstirii din Tongerlo (Belgia).
Citiți și despre altă capodoperă: https://bel-esprit.ro/s-a-furat-gioconda/
*****

Iubirea este principiul vieţii şi Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne revelează iubirea şi viaţa în iubire, de la obârşia ei divină.

Preot Constantin Galeriu

*****
Aceeași scenă în viziunea unor pictori de marcă: „ The Flagellation of Christ” („Biciuirea lui Christos”)
1. Pictură de Peter Paul Rubens, sec.al XVII-lea.
Schița inițială a fost pregătită pentru Biserica St. Paul, din Antwerp, Belgia. Pictura se găsește la Museum of Fine Arts din Ghent.
2. Jacopo Tintoretto, pictură datată 1570. Se găsește la Galeriile de Artă din Praga.
3. Piero della Francesca este autorul tabloului de dimensiuni mici (58,6 x 80,5 cm) realizat, cu aproximație, în 1445. Galleria Nazionale delle Marche din Urbino, Italia, este muzeul în care poate fi admirat.
*****

Potrivit unuia dintre studenții săi americani, J. Alden Weir, istoria tabloului intitulat Christ on the Cross, pictat de Léon Bonnat (1833-1922), sună așa:

„Am intrat în sala de disecție și l-am văzut pe domnul Bonnat cu prof. [Gerome]. Tocmai primiseră un subiect (n.n. cadavru), iar în partea opusă a camerei am văzut o cruce imensă, dar nu m-am gândit la nimic. Bonnat a spus că nu are mult timp să stea și a vrut ca jandarmul să se grăbească, așa că doi dintre acești soldați și un angajat au scos subiectul din cameră, au scos crucea și l-au așezat pe ea. S-a șoptit atunci că Bonnat avea însărcinarea să picteze o răstignire, a cumpărat subiectul și a pus crucea fixată pentru a putea studia acțiunea mușchilor.

Unii dintre studenți, auzind ce se întâmplase, s-au înghesuit să-l vadă, dar asta i-a atras atenția lui Bonnat și l-a pus pe jandarm să închidă ușa și să o încuie. Ne-am întors în sala de curs unde desenăm oasele și, stând acolo, am auzit cum cineva bătea cuiele în lemn. Am terminat desenul, iar domnul Blackman și cu mine am ieșit împreună după ce toți au plecat. La ușă ne-am întâlnit cu un gardian și l-am mituit ca să ne lase să vedem subiectul, ceea ce a și făcut. Lângă perete era crucea cea mare cu subiectul răstignit pe ea: o priveliște îngrozitoare.

Asta arată însă cum acești artiști francezi cred în adevăr.”

Léon (Joseph Florentin) Bonnat

(”The Lure of Paris: Nineteenth-Century American Painters and Their French Teachers”/”Ispita Parisului: pictorii americani din secolul al XIX-lea și profesorii lor francezi”, de H. Barbara Weinberg)

*****
„St. Francis of Assisi before the Crucified Christ”, tablou semnat de pictorul flamand Peter Paul Rubens, datat 1625.
Pe colina Golgotei, Sfântul Francisc îngenunchează în fața Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul, într-o atitudine exprimând durerea și deopotrivă revolta în fața morții.
Totuși, paternitatea acestui tablou a fost disputată, având în vedere notele evidente de clarobscur, dar și impresia generală de agitație pe care o transmite imaginea, acestea indicând particularități ale stilului lui Anthon van Dyck, discipol al lui Rubens la vremea aceea, care lucra chiar în atelierul maestrului său.
*****

Salvador Dali este cunoscut ca unul dintre cei mai mari pictori suprarealişti din istorie, dar lucrarea sa intitulată ”Christ of Saint John of the Cross” a fost una care a provocat interpretarea multor critici de artă. În loc de tehnica sa obișnuită a figurilor deformate și a obiectelor neregulate, Dali a pictat lucrarea din punctul de vedere pe care Dumnezeu trebuie să-l fi avut în ultimele clipe ale lui Hristos, în momentele care au urmat crucificării – care s-a bazat pe un desen al unui călugăr din secolul al XVI-lea pe nume Ioan al Crucii.

Dali a mărturisit că s-a inspirat dintr-un vis prin care i s-a sugerat să nu include elementele clasice din reprezentările crucificării lui Iisus, precum sângele sau alte detalii pline de cruzime, deoarece ar putea strica lucrarea. 

”În primul rând, în 1951 , am avut un „vis cosmic” în care vedeam această imagine colorată și care în visul meu reprezenta „nucleul atomului”. Acest nucleu a căpătat mai târziu un sens metafizic. L-am considerat în „însăși unitatea universului” pe Christos! În al doilea rând, când, datorită instrucțiunilor părintelui Bruno, carmelit, L-am văzut pe Hristos desenat de Sfântul Ioan al Crucii, am elaborat geometric un triunghi și un cerc, care au rezumat estetic toate experimentele mele anterioare și L-am înscris pe Hristosul meu în acest triunghi”.

Această lucrare a fost considerată banală de un important critic de artă atunci când a fost expusă pentru prima dată la Londra. Cu toate acestea, câțiva ani mai târziu, a fost distrusă parțial de un fanatic în timp ce era agățat în Muzeul Glasgow, dovadă a efectului său uimitor asupra oamenilor.

*****

Aflată printre cele mai bune lucrări ale Renașterii, „Plângerea lui Hristos” a pictorului italian Andrea Mantegna (1431-1506), datată 1480, este impresionantă. Lucrarea este atât de vie, încât pare că se aud vaietele de plâns ale Sfântului Ioan, ale Fecioarei Maria și ale (probabil) Mariei Magdalena, care stau alături de trupul neînsuflețit al Mântuitorului, coborât de pe Cruce. Sunt aproape de cadavru, foarte aproape, zdrobiți sufletește de prezența acelui corp, cu gura deschisă într-o grimasă care amestecă groază și durere, o atmosferă de suferință pe care Mantegna o accentuează folosind o gamă limitată de culori: roz, gri, albastru pudra. O pictură brută și revoluționară, neobișnuită și astăzi.
Lucrată în tempera, pictura impresionează prin cromatica sumbră, menită să redea culoarea cadaverică a corpului, rănile (încă) proaspete, rigiditatea morții care nu alterează expresia de seninătate imortalizată pe chipul lui Hristos.
Opera se află în Pinacoteca de la Brera, Milano.
*****

Învierea lui Christos, numită și Învierea Kinnaird, este o pictură în ulei pe lemn a maestrului italian al Renașterii,  Raphael. Lucrarea este una dintre cele mai vechi picturi cunoscute ale artistului, executată între 1499 și 1502. Pictura se află acum în Sao Paulo Museum of Art,  Sao Paulo, Brazilia.

Câteva nuanțe în interpretarea tabloului ar putea surprinde faptul că Hristos apare în ipostaza de triumfător,  intenționat așezat în centrul scenei. El își poartă standardul suflând în vânt: albul reprezintă pacea, puritatea și inocența, iar crucea roșie, sângele lui. Roba lui roșie, de asemenea, simbol al sângelui, este brodată cu aur pe margini – un dispozitiv folosit de pictorii renascentiști pentru a-l desemna pe Isus după înviere. Hristos plutește în aer deasupra mormântului său, subliniindu-și divinitatea și lucrarea răscumpărătoare. Râul de la baza dealurilor este o amintire a Botezului și a faptului că prin Botezul sfânt credincioșii participă la moartea și învierea lui Hristos.

În primul plan din stânga, la picioarele sarcofagului este un șarpe, ceea ce înseamnă că învierea lui Hristos l-a învins pe Satana. (Geneza 3:14–15)

De asemenea, crei femei care merg pe calea către mormânt sunt o reprezentare vizuală a spuselor lui Marcu (16), descriind momentul în care  Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și Salomeea au luat mirodenii pentru a unge trupul lui Isus. Patru paznici la cele patru colțuri – doi căzuți și doi în picioare – sunt extrași din Isaia (11:12), referință l a clipa când Hristosul înviat va „ridica un standard pentru națiuni și va aduna pe cei alungați din Israel și  pe cei împrăștiați de Iuda din cele patru colțuri ale pământului.” Cele trei pătrate de pe partea din față a sarcofagului simbolizează Treimea, iar cei doi îngeri care îl încadrează pe Isus îmbrăcat în haine bogate, colorate, sunt prezenți pentru a-i vesti Învierea.

Citiți și despre sindromul Stendhal.