La drum cu Piatra de hotar
Volumul meu de povestiri și reflexii, Piatră de hotar, apărut de sub tipar în luna martie a acestui an, a evadat în Belgia. Nu a avut mult timp la dispoziție să dospească, cum orice carte care vede lumina zilei, trebuie să-și înceapă parcursul prin lume pentru a căpăta cât de cât un ecou. Și cum povestirile și reflexiile conținute au fost scrise la Bruxelles, după prezentarea de debut de pe 22 martie 2019, din Brașov, care a fost un soi de botez al ei și o rampă de lansare în același timp, a sosit vremea să fie aduse și în fața cititorilor români din diaspora.
Emoții mari
Credeam că nu voi mai avea emoții. Credeam că într-un fel mă vindecasem după prima experiență a unei lansări de carte, cea din luna martie. Am fost chiar eu surprinsă, însă, să constat că, odată stabilită data și detaliile evenimentului (18 mai 2019, vernisaj, prezentare de carte și concert de jazz), am realizat că nu voi scăpa niciodată de emoții.
Firești, se infiltrează și uneori domină, dar cum ar fi dacă nu ai fi înconjurat de oameni dragi, de persoane talentate, de organizatori extraordinari, oare? Eu, una, nu știu.
Organizatorii evenimentului
Am avut parte de fiecare din ei și le sunt recunoscătoare pentru susținerea, primirea și efortul depus ca să alcătuiască o seară de excepție la sediul EuropeiNova din Bruxelles, cu susținerea deosebită a comunității Rombel, reprezentată la eveniment chiar de fondatorul ei, Dorin Fleșeriu.
Mirela Niță Sandu, vicepreședinte al organizației este un intelectual desăvârșit, care acordă atenție oricărei subtilități, astfel, nu îi scapă nimic. Nu numai că fiecare amănunt al evenimentului a fost pregătit impecabil, dar efortul fiecăruia a respirat rafinament și simț artistic deosebit strecurate printre bule de șampanie rece și discuții interesante la care au contribuit și Vic Neagu, în calitatea excelentă de prezentator al Pietrei de hotar. Am apreciat nespus viziunea despre carte și percepția lăsată în urma lecturării ei.
Publicul
Un public frumos, un public venit să asculte muzica bună de jazz, să admire picturile pline de culoare expuse pentru vernisaj și să afle mai multe despre volumul meu de debut, m-a ajutat să mă destind și să am senzația de o seară între prieteni. Iar prietenii, știu ei cine, au fost, ca întotdeauna, aproape de mine când am avut nevoie de susținere, așa că le mulțumesc separat.
Piatră de hotar a trecut încă un hop și nu rămâne decât să mă bucur că progresează la infiltrarea ei în lume. Povestirile și reflexiile au incitat discuții, au stimulat întrebări, au dat răspuns la ele sau au îndemnat spre visare. Uneori, regăsești fragmente de viață în ele, alteori par să te ghideze spre fantastic.
Fragment din a treia povestire din volum, Paul și Mika:
”Ușa se deschise chiar atunci și în pragul ei apăru Mika, în halatul de mătase bine înfășurat peste trupul ei delicat. În loc să fie surprins de apariție, Paul o felicită în gând pentru reușita de a se îmbrăca singură în dimineața asta. Se ridică brusc, realizând că era posibil să nu mai aibă gânduri similare în curând. Mika zâmbea, nesigură, și asta îl mai liniști un pic. Emilian se ridică și el în picioare, derutat. În mod normal, persoanele afectate nu erau prezente. Cu această situație nu se confruntase niciodată. Își mai netezi încă o dată reverele de la costum și făcu doi pași spre ea, dar Paul îi blocă drumul.
– Mika, draga mea, el e Emilian, am ceva treburi de rezolvat și vin.
Încercă să o împingă cu delicatețe afară din cameră, dar ea nu se clintea. Mika își plecă puțin capul pe-o parte și voi să zică ceva, însă cuvintele refuzară încă o dată să se formuleze în minte, apoi să se emită în eter. Nu le găsea niciunde. Observase stiloul cu peniță din mâna stângă a lui Emilian și un sentiment nou, de teamă, se instală pe figura ei frumoasă și transfigurată de neputință. Își muta privirile când la unul, când la celălalt. Paul, în toată deziluzia lui, era devastat. Ce căuta ea acolo? Putea să-și ajute soțul în vreun fel? Îi părea extrem de neajutorat. Se întinse timid spre stilou, convinsă că aceasta era dorința celor doi bărbați amuțiți. Emilian nu se aștepta ca ea să intervină și-și trase mâna instinctiv, cu un gest brutal. Mika se sperie și făcu un pas înapoi. Paul asista încremenit, sfâșiat de neputință. O vreme au rămas așa nemișcați, figuri mute străbătute de expresie.
Tot Emilian fu cel care-și dădu seama de intențiile Mikăi. Doar citea oamenii ca pe niște cărți larg deschise, asta-i era meseria. Paul avea dreptate, își regretă el deodată poziția ingrată în care se regăsea, urând și sistemul și nedreptățile și boala. Fascinat, descoperi că Mika respira viață prin întreaga ființă străvezie. Acea aură de extremă vulnerabilitate conferindu-i, în mod bizar, forță. Dar nu avea ce face, soarta îi fusese scrisă. Cu blândețe, o îndemnă din priviri să se apropie de el. Medicul știa că nu mai avea niciun rost să se împotrivească.
Scena îi părea ca ruptă dintr-un film fantezist, al cărui final îl cunoștea dinainte. Scenariul nu putea fi modificat. Mika luă stiloul întins cu solemnitate de tânărul plăcut la înfățișare. Surâzând nesigură, căută cu ochii ceva pe care să scrie. Pe măsuță zăceau împrăștiate formularele aduse de Emilian. Acel tânăr care îi inspira încredere îi aprobă gândurile formulate, dar imposibil de comunicat. O asigură cu o mișcare vagă a capului. Dar Paul îi părea neconsolat și înainte de a se apleca peste hârtii, se apropie și-i cuprinse cu degete tandre palma lui înghețată. Era împovărat. Clătină din cap, mângâindu-l cu privirea. Te absolv de acest gest final, iubitul meu, decid eu astăzi pentru mine.”
Volumul Piatră de hotar este disponibil pe libris, iar cumpărătorii se pot bucura de reducerile atrăgătoare ale lunii mai.
De aceeași autoare, Și brusc, tăcerea a predominat.
