O SCRIITOARE
PEARL S.BUCK (26 iunie1892- 6 martie, 1971) a fost o scriitoare nord-americană, care a primit în anul 1938- Premiul Nobel pentru Literatură. Principalul subiect al romanelor sale este reprezentat de lumea chineză (în special- mediile rurale din uriașa țară asiatică), pe care prozatoarea a cunoscut-o foarte bine, trăind peste 40 de ani în China.
Părinții lui Buck fuseseră misionari ai bisericii prezbiteriene și călătoreau foarte mult. Viitoarea prozatoare și-a făcut studiile într-un oraș de pe malul fluviului Yangtze. Fluentă în limba chineză, s-a familiarizat de timpuriu cu clasicii literaturii acestei țări. A dovedit o mare pasiune pentru literatură în general și scris.
Primul ei soț a fost un agronom nord-american, cu veleități misionare, pe care îl va părăsi, pentru un alt compatriot nord-american. A fost un mariaj fericit, sfârșit însă prin moartea (1960) celui de-al doilea soț al său.
”Ogorul” (1931) este cea mai importantă carte a lui Buck- amplă cronică a vieții țărănimii chineze, prezentată într-o manieră de un sobru realism, departe de dulcegăriile cu care mediile europene și nord-americane se obișnuiseră, din alte texte beletristice, care abordaseră până atunci tematica asiatică- și în particular- cea chineză.
În anul 1934 își reconfirmă talentul literar, publicând romanul ”Mama”- o privire lipsită de prejudecăți asupra condiției femeii în China interbelică. Ulterior a mai publicat un ciclu de biografii inspirate de viața și activitatea părinților săi. Încercările de a aborda în alte scrieri, alte teme s-au dovedit eșuate. Se vedea clar că Pearl S.Buck era scriitoarea unei singure ample teme.
Deși a dobândit Nobelul pentru literatură, critica literară din SUA a fost în general reticentă față de scriitoare, fără a-i fi negat talentul. S-a considerat însă, că ar fi fost mai potrivit, ca ea să se fi afirmat prin subiecte legate de mediul nord-american, ceea ce era o absurditate.
I s-a mai reproșat și faptul că trăise prea mulți ani în afara S.U.A.
Cărțile sale despre China s-au bucurat de un mare succes de public. În afară de literatură, Buck a fost cunoscută pentru o susținută activitate civică, împotriva nazismului (mai ales în perioada celui de-al Doilea Război Mondial) și rasismului, înființând și o fundație pentru susținerea copiilor orfani, indiferent de originea lor etnică.
*****
Dragostea nu poate fi forţată, dragostea nu poate fi ispitită, tachinată. Ea vine din ceruri, necăutată şi neîntrebată.
*
Acea persoană care încearcă să trăiască singură, va eşua ca fiinţă umană. Inima i se va ofili dacă nu va răspunde altei inimi. Mintea se va micşora dacă aude numai ecourile gândurilor sale, fără a găsi şi altă sursă de inspiraţie.
*
Unele mame sunt pupăcioase, altele sunt certăreţe, dar dragostea rămâne aceeaşi,
iar cele mai multe mame te sărută şi te ceartă în acelaşi timp.
*
Aparenţe
Am pus cuvintele de dragoste deoparte.
Mireasma lor azi nu-ţi mai este necesară
Şi-acum, iată, pretind că sunt exact
Persoana care-am fost odinioară.
Pretinzând, voi râde mult şi voi cânta
Până când pleoapa luminii se va fi închis.
Apoi, într-o scoică mă voi furişa,
Pretinzând că viaţa mea e-un paradis.
(traducere Petru Dimofte)
*****
„Acea persoană care încearcă să trăiască singură, va eşua ca fiinţă umană. Inima i se va ofili dacă nu va răspunde altei inimi. Mintea se va micşora dacă aude numai ecourile gândurilor sale, fără a găsi şi altă sursă de inspiraţie.”
Pearl Sydenstricker Buck (n. 26 iunie 1892, Hillsboro, Virginia de Vest – d. 6 martie 1973, Danby, Vermont), scriitoare americană, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în 1938.
In patrie, Pearl Buck devine o vedetă literară. Spre deosebire de prima ei carte publicată la New York în 1930 care trecuse neobservată, The Good Earth (Ogorul), romanul ei despre viața necăjită a țărănimii chineze, apărut către sfârșitul anului 1931, se ridica tot mai sus pe lista de bestseller-uri americane și fusese reeditată la Londra și tradusă la Paris, Roma și Berlin, și urma să vadă lumina tiparului în alte câteva capitale. La câtva timp după sosirea ei în America, romanul The Good Earth a fost distins cu premiul Pulitzer pe 1932 și se afla în curs de scenarizare la Hollywood. Uriașul răsunet al cărții se datora atât faptului că dezvăluia cititorilor realități crude, pe care scrierile lui Pierre Loti, Lafcadio Hearn, Kipling sau Blasco Ibanez le evitaseră sau le drapaseră în faldurile exotismului romantic, cât și caldei simpatii manifestate de autoare pentru năzuințele de înnoire socială ale poporului chinez.
În 1934, publică un nou roman The Mother (Mama), care se înscrie rapid pe lista marilor succese de librărie. Apoi reia personjele din The Good Earth, încheind în 1935 trilogia cunoscută sub titlul de The House of Earth (Casa de lut). În anul următor, dă la iveală biografiile părinților ei, intitulate respectiv Fighting Angel (tradusă în romnă de Mircea Eliade în 1939) și The Exile.
Doi ani mai târziu aceste scrieri biografice împreună cu romanele ei despre satul chinezesc cuceresc sufragiile Academiei Suedeze, care-i acordă Premiul Nobel pentru literatură pe anul 1938.
După 1945, abordează în romane (semnate cu pseudonimul John Sedges) personaje și realități americane, dar, după câteva eșecuri, revine la tematica chineză, unul dintre ultimele ei romane, Three Daughters of Madame Liang, publicat în 1969, afirmându-se cu succes în concurență cu scrierile prozatorilor moderni și devenind un Bestseller. Moare în 1973.
Recomandare: Filmul realizat în 2001, PAVILION OF WOMEN, cu William Dafoe și Luo Yan
Profesor universitar doctor habilitat în cadrul Facultății de Istorie, Filosofie și Teologie a Universității „Dunărea de Jos” din Galați, Cristian Sandache este o personalitate complexă, un om devotat scrisului, literaturii și esteticii literare, fiind una dintre cele mai active prezențe în domeniu.
