Un veritabil mozaic emoțional se dovedește a fi pelicula Ce que le jour doit à la nuit, o monumentală frescă. Adaptare după un roman extrem de bine vândut, scris de Yasmina Khadra, filmul este o reconstituire detaliată, cu o muzică grandioasă și cu o regie în stil clasic, în care anumite imagini se potrivesc unui tip de simbolistică aproape verlainiană („il pleure dans son coeur comme il pleut sur la ville”/plouă peste inima sa, așa cum plouă peste întregul oraș.).

Așadar, inspirat din evenimente reale, Ce que le jour doit à la nuit aduce în prim-plan Istoria (evenimentele marcante din Algeria din anii 1930 până în anii 1960), dar și mica istorie a unui fiu de agricultor sărac. Poveștile se întrepătrund, iar pe ecran, se vor derula tragediile din Algeria (războaiele acestui stat), pe fundalul unei povești de dragoste imposibile.

Mohamed Fellag, Anne Consigny, Iyad Bouchi © IMDb

Alexandre Arcady își seduce spectatorii cu o peliculă în care punerea în scenă și jocul de lumini  proiectează imagini incredibile, printre fermecătoare decoruri (în mare parte, naturale) și interpretări actoricești pline de farmec. «Totalitarismul» mijloacelor folosite de realizator ar putea fi, de fapt, expresia vibrantă a iubirii pasionale a cineastului pentru cartea care i-a oferit o lume plină de farmec, dar cu limite la vedere.

Eleganța decorului este subliniată și de coloana sonoră semnată de Armand Amar, cu o inteligență remarcabilă a ritmului, păstrând romantismul din poveste de la început până la sfârșit (în aproape trei ore de proiecție)

În Algeria anilor ’30, Younes, un băiețel cu ochii azurii, în vârstă de nouă ani, fiul unui agriculor pauperizat de latifundiarii locali, ajunge să fie încredințat unchiului său, Mohamed, pentru a scăpa din ghearele sărăciei crunte. Unchiul farmacist locuia în Oran, alături de soția sa, Madeleine, o fermecătoare franțuzoiacă catolică. Imediat, băiețelul a fost rebotezat (Jonas) și educat cum se cuvine.

Cu scene ce par desprinse din „Marile speranțe” (Great Expectations), micul Jonas își petrece anii pubertății într-o localitate (Rio Salado) ce semăna cu grădina Edenului, în compania unei fetițe care lua lecții de pian de la elevata mătușă Madeleine. Precum în romanul dickensian, și între cei doi preadolecenți se înfiripă o idilă à la Pip și Estella. Farmacistul mutat în Rio Salado îl introduce pe micul Jonas în lumea colonialiștilor francezi. Bunăoară, băiatul se va împrieteni cu trei dintre puberii acestei comunități: Jean-Christophe, Fabrice și Simon. Lumea cosmopolită în care a pătruns e agreabilă, dar destul de distantă față de „băiatul arab”. Jonas evoluează frumos în compania tinerilor educați la școala catolică, dar își păstrează atitudinea rezervată așa cum fusese și cu micuța Émilie, căreia îi oferise un trandafir roșu la despărțirea de după lecțiile de pian.

Fu’ad Aït Aattou & Nora Arnezeder © IMDb

Acțiunea e pigmentată cu evenimente tragice: nesfârșite lupte între colonialiști și arabii din rezistență, dar și intrigi amoroase.Tânărul Jonas trăiește o aventură galantă alături de eleganta doamna Cazenave. Distinsa apariție feminină, întrupată de irezistibila Anne Parillaud, este mama lui Émilie, retrasă după divorț în acel spațiu mediteranean, în care deținea o imensă proprietate, ce pare decupată din poveștile celor „O mie și una de nopți”. Aparent bine integrat în gașca franțuzo-evreilor, Jonas – totuși –  nu se poate lega trainic de nimeni.

Vechile legături se fac vizibile odată cu apariția tinerei Émilie. Revenită în căutarea mamei sale, îl caută pe Jonas. Intriga amoroasă à la Romeo și Julieta pivotează în jurul celor doi tineri frumoși. Deși se iubesc sincer, nu se pot căsători din pricina relației (de scurtă durată) dintre Jonas și doamna Cazenave. Aceasta din urmă premeditează mariajul fiicei sale cu simpaticul evreu din gașca cosmopolită a lui Jonas. Evenimentele se derulează pe fondul eliberării Algeriei și dobândirea independenței. Finalul războiului îl găsește pe Jonas fără prietenii de odinioară, îndepărtați de arabii veniți la putere. Rămas fără iubirea vieții sale, într-o surdă tristețe, Jonas va deveni un patriah însingurat. Abia la senectute, la Paris, își va regăsi vechii amici, în fața mormântului celei pe care o iubise toată viața.

Fu’ad Aït Aattou & Nora Arnezeder © IMDb

Respirația romantică a peliculei este înteținută de jocul actoricesc, în care excelează Fu’ad Aït Aattou (Younes/ Jonas) și Nora Arnezeder (Émilie). Pe fondul războiului de independență, cei doi amorezi par un fel de Rhett și Scarlett din celebra ecranizare „Pe aripile vântului”/Gone with the Wind. Gesturile largi, interpretările ei (Nora Arnezeder) ușor exaltate, gravitatea tonului sau semeția privirii lui(Fu’ad Aït Aattou) devin expresii clare ale unei iubiri pătimașe. La fel de bine, mersul onduitor și dicția senzual-languroasă ale doamnei Cazenave (Anne Parillaud) indică faptul că francezii pot concura oricând cu actorii de la Hollywood.

În mașinăria uriașă a Istoriei, dragostea, focul și războiul au dat la iveală o emoționantă poveste. Lirismul se insinuează în această veritabilă saga. Așadar, filmul se încheie, ca o lecție de viață,  cu o replică/un citat din romanul Yasminei Khadra: „Omul care lasă să-i scape dragostea vieţii sale va ajunge singur cu regretele sale şi nici toate suspinele lumii nu-i vor aduce alinare sufletului.”

Regia: Alexandre Arcady

Scenariul: Alexandre Arcady și  Daniel Saint-Hamont după romanul Ce que le jour doit à la nuit de Yasmina Khadra

Imaginea: Gilles Henry

Muzica: Armand Amar

Distribuția:

Fu’ad Aït Aattou: Younes/Jonas (adult)

Nora Arnezeder: Émilie Cazenave (adult)

Anne Parillaud: Madame Cazenave

Vincent Pérez: Juan Rucillio

Mohamed Fellag: Mohamed

Anne Consigny: Madeleine

Nicolas Giraud: Fabrice

Matthias Van Khache: Simon Benyamin/Michel adult

Olivier Barthelemy: Jean-Christophe

Matthieu Boujenah: Dédé

Marine Vacth: Isabelle Rucillio (adultă)

Tayeb Belmihoub: Issa

Iyad Bouchi: Younes (copil)

Jean-Francois Poron: Younes la 70 ani

Jacques Frantz: Jean-Christophe la 70 ani

Durata: 159 min