Poetul Paul Vinicius un neliniștit, în sensul cel mai adevărat al cuvântului, cel creator. Pentru el, poezia este responsabilitate asumată, și nu ne referim doar la cea proprie, care îl așază în rândul poeților postmoderni, ci și lirica universală, din care face traduceri originale, spre deliciul audienței (iată un avantaj major al Facebook!).

Poemul ales de Paul Vinicius pentru ziua de 30 octombrie îi aparține lui Michael Madsen, (n. septembrie 1957, Chicago), care este un actor, poet și fotograf american, devenit celebru pentru rolurile din Donnie BrascoKill Bill și Sin City. Cu siguranță, munca de traducător nu este foarte ușoară, însă afinitățile între scriitori salvează fiecare piesă tradusă, printr-o revigorare a sensurilor inițiale pe care o poate da numai sentimentul identificării cu emoția care stă la baza poemului respectiv.

Într-un cuvânt, doi bărbați „tari”, care s-au întâlnit într-o zodie a bărbaților „tari”, în care s-au recunoscut instantaneu și au bătut palma, frățește.

Iată:

Lacrimi
———-

Un milion de lacrimi în 35 de ani.

Mi-o amintesc pe Laura-n pantofii ei de hârtie
și-n rochia de hârtie, când m-am uitat în ochii ei
a plecat iar eu la fel.

Mi-l amintesc pe taică-meu lovindu-mi fața
și căzătura pe podea, cu lumini strălucitoare
fulgerându-mi în cap.

Mi-o amintesc pe maică-mea strcurându-se-n
dormitorul ei cu un bărbat pe care nu-l cunoșteam.

Și pe mine, regulând o femeie de 28 de ani
pe când aveam 13.

Știi, îmi plac târfele, au
ceva pur în felul lor de-a fi.

Ciobănescul nostru german zbughind-o
pe fereastra Plymouth-ului roșu
și bicicleta mi-a fost furată.

Furișându-ne din apartament,
coborând scările de incendiu și alergând
întortocheat cartierul cu David,
furând automobile și holbându-ne prin ferestrele
de la Northwest University după fete,
urmărindu-le cum se masturbează și benoclându-ne
la ele cum se fut și sunt futute, apoi îmbrăcându-se
și pieptănându-și părul.

Dându-ne peste cap cu-n Roadrunner model ’68
pe la ora 2:00 din noapte și înfundând pușcăria-n Arizona
unde-am aflat că Mark a murit

Luând cunoștiință de faptul că maică-mea a fost violată
și fiind gavidă cu frate-miu,
el a rămas fără vreun băț pe mormânt.

Spărgând benzinării și tăind
seifuri cu flacără oxiacetilenică

Spărgând locuințe și furând
tot ceea ce puteam înșfăca.

Taică-meu, ridicând fereastra portierei
Dodge-lui său maro și plecând depare
într-o zi de Crăciun.

Proful meu dintr-a 6-a, dându-mă afară
din clasă și bombănind:
„Cineva n-are ce căuta aici.”

Și-un malac pe care nici nu-l știam
scuipându-mă-n ochi și flegma
prelingându-mi-se pe obraz și bărbie.

Descoperind că soră-mea a avut nevoie de mine,
eu nefiind acolo.

Spunându-i primei mele soții că mă culcasem
și cu alte femei și văzându-mi tatăl
plângănd la aeroport, în timp ce-mi strângea-n brațe fiul.

Spărgându-mi ușa din spatele
casei iar cea de-a doua nevastă
găsind necesar să fiu arestat.

Văzând fotografii de-ale autopsiei lui John Kennedy
la știrile de pe 60 Minutes CBS și împușcând un iepure
lângă Lacul Geneva.
Coșmarurile de noapte sau zi
și cele de fiecare clipă, ciopârțind capete de pisici moarte
sau stâlcind broaște cu bolovani.

Obligat să defechez în prezența
a 22 de bărbați, în închisoare.

Și auzind despre Kenny Fisher că s-a spânzurat.

Ben e mort, Phil e mort
iar Marty s-a făcut scrum într-un incendiu.

Pierzându-mi slujba, pierzându-mi soția,
pierzându-mi banii
pierzându-mi sufletul.

Prizând cocaină cu C.B.
și descotorosindu-mă de un pistol, aruncându-l pe un acoperiș
în ajunul Anului Nou.
Stând singur pe-o plajă
și belindu-mi piciorul
într-un accident de motocicletă.

Am fost împușcat cusut pulverizat iradiat
drogat legat închis împulit
ars, înjunghiat, lovit din stânga și din nou lovit.

Singur într-o cameră plină cu oameni.

Și scriind, la fel de singur, despre toate astea.

Un milion de lacrimi în 35 de ani.

*************************************

jurnaldesfemmes.com

Michael Madsen

VERSIUNEA ORIGINALĂ:

Tears
——-

One million tears over 35 years.

I remember Laura in her paper shoes
and paper dress, when I looked in her eyes
she was gone and I was gone.

I remember my father hitting me in the face
and falling to the floor with bright lights
flashing in my head.

I remember my mother slipping into
her bedroom with a man I didn’t know.

And me fucking a woman of 28
when I was 13.

I like whores you know, there is
something pure about them.

Our shepherd jumping out
the window of the red Plymouth
and my bike getting stolen.

Sneaking out of the apartment,
down the fire escape to run around
the neighborhood with David
stealing cars and looking at the girls
in the windows of Northwest University
watching them masturbate watching them
fuck and get fucked and dress
and comb their hair.

Flipping upside down in a ’68 Roadrunner
at 2:00 am going to jail in Arizona
and hearing Mark was dead

Finding out my mother was raped
and having a brother with 
no marker on his grave.

Breaking into gas stations and cutting
open safes with blow torches

Breaking into houses and stealing
anything we could carry.

My father rolling up the window
of his brown Dodge and driving away
on Christmas Day.

My 6th grade teacher pointing me out
to the class and saying,
„Something is wrong here.”

And a big guy I didn’t know
spitting in my face and the spit
running down my cheek and chin.

Finding out my sister needed me
and not being there.

Telling my first wife I slept
with other women and seeing my father
cry at the airport while holding my son.

Breaking the door off the back
of my house and my second wife
having me arrested.

Seeing autopsy photos of John Kennedy
on 60 Minutes and shooting a rabbit
in Lake Geneva.
Nightmares and daymares and
any-time mares chopping off dead cats’ heads
and smashing frogs with big rocks.

Having to take a shit in front 
of 22 men while in jail.

And hearing Kenny Fisher hung himself.

Ben is dead Phil is dead
and Marty burned up in a fire.

Losing my job, losing my wife,
losing my money
and losing my soul.

Snorting cocaine with C.B.
and firing off a handgun through a roof
on New Year’s Eve.
Standing alone on the beach
and fucking up my leg
in a motorcycle accident.

I’ve been shot sewn up blown up x rayed
drugged up tied up locked up fucked up
burned, stabbed, left hit and hit back.

Alone in a room full of people.

And alone writing all this stuff.

One million tears over 35 years.

*************************************************

Poemul „Tears”, din volumul „Burning In Paradise”,
Incommunicado Press, 1998,
autor: Michael Madsen

Citiți și Drumurile, anotimpurile, timpurile, prieteniile, de același autor.