„Cititul a fost evadarea şi confortul meu, consolarea mea şi stimulentul meu bine ales: cititul pentru simpla plăcere de a face asta, pentru frumoasa linişte ce te înconjoară atunci când auzi cum cuvintele autorului reverberează în mintea ta.”
Paul Auster (n. 3 februarie 1947, Newark, New Jersey, SUA) este un eseist, poet, prozator și traducător american postmodern. În timpul studiilor la Columbia University, a publicat articole în „Daily Spectator“ și a tradus din limba franceză lucrări de Jean Genet.
A debutat cu volumul de poezie „Unearth” în 1976.
A publicat următoarele romane:
The invention of solitude (1982)
The Trilogy of New York alcătuită din City of Glass (1985), Ghosts (1986), The Locked
Room (1986);
The Country of Last Things (1987);
Le Voyage d’Anna Blume (1989);
Moon Palace (1989);
The Music of Chance (1990);
Leviathan (1992);
Mr. Vertigo (1994);
Timbuktu (1999);
The Book of Illusions (2002);
Why Write? (eseuri, 1996).
Romanele sale au fost traduse în peste treizeci de limbi, iar recunoașterea lui în peisajul literar a fost concretizat prin titlul de Chevalier de l`Ordre des Arts et des Lettres.

Deoarece o mare parte din ficțiunea lui Auster explorează idei despre interioritate și adesea îl caracterizează subliminal pe autor în încarnări diferite și voalate – criticii frecvent au speculat asupra măsurii în care prozatorul a folosit elemente de autobiografie. Biografia protagonistului, dacă vorbim de romanul „Invizibil” (2009), de exemplu, seamănă foarte mult cu propria lui Auster, dar dramă complexă a complotului – care se evoluează în crimă și incest – este în mod evident fictivă. Deși în mod expres ficțiune, „Jurnalul de iarnă” (2012), care nu a fost studiat și fragmentat, a fost scris la persoana a doua și a cuprins meditații auto-reflexive intercalate printre enumerări ale experiențelor, preferințelor și călătoriilor lui Auster. Un volum asemănător, „Raport din interior” (2013), a cuprins o selecție eclectică asemănătoare, cuprinzând anecdote, alături de analize mai profunde ale unor influențe cinematice, precum și o selecție de scrisori schimbate cu fosta sa soție, scriitoarea Lydia Davis.

Primul roman al lui Auster, scris în șapte ani, „4 3 2 1”, a fost publicat în 2017. Cartea oferă patru variații ale fiecărui capitol, astfel încât personajul său principal, Archie Ferguson, trăiește patru vieți alternative.

În plus, Auster a scris scenarii pentru mai multe filme, inclusiv Smoke (1995), și a scris și regizat filmele Lulu on the bridge (1998) și The Inner Life of Martin Frost (2007). După ce a fost martor la moartea unui prieten, răpus de fulgere ca adolescent, el a apărut, de asemenea, în Act of God (2009), un documentar despre supraviețuitorii lovitirulor de fulger.

Aici și acum: Scrisori 2008-2011 (2013) este o compilație de corespondență între Auster și scriitorul sud-african J.M. Coetzee.

L-am descoperit pe Auster întâmplător, în 2010, când citeam despre discursul autobiografic. Câteva citate din romanul „Inventarea singurătății ”erau incluse în acel capitol și a fost dragoste narativă la prima vedere. A fost ca o revelație: am știut a priori că romanul acesta merită citit în întregime. Era o perioadă când puțin se știa despre Paul Auster, deși în străinătate era tradus în zeci de limbi. Timp de 7 luni, am citit romanul de vreo 4 ori, devorând fiecare frază, cu atâta profunzime, încât la sfârșitul celor 7 luni, romanul acesta era parte din mine și oricine ar resimți acut suferința naratorului care devine un detectiv al istoriei familiei sale.


Poți inventa singurătatea? Singurătatea e, de fapt, o metaforă a încercării de a reface traseul vieții unui personaj singuratic, pentru a înțelege un om care a fost de neînțeles toată viața sa.
„Inventarea singurătății” nu este doar un roman autobiografic, ci o radiografie a vieții lăuntrice din istoria unei familii în care relațiile umane sunt marcate de înstrăinare, de vină, de incapacitatea de a-ți manifesta iubirea, de încercarea unui copil de a cauta iubirea paternă în alți oameni, iar, mai târziu, de disperarea unui adult care încearcă să mențină în viață un tată care a fost mereu absent, de necesitatea însușirii unui adevăr de netăgăduit: oamenii sunt marcați de tragismul evenimentelor la care au fost părtași iar ceea ce poartă ei în suflet se transmite celorlalte generații ca niște trăsături intrinseci, care-i diferențiază de alți oameni.


Iată câteva citate din romanul „Inventarea singurătății”:

„El nu a fost niciodată un bărbat însurat, niciodată un bărbat divorțat, ci un permanent burlac care, în mod întâmplător, a avut un interludiu de căsnicie.”

*

„Nu a putut niciodată să înţeleaga astfel de lucruri. Nici la început, nici la sfârșit. Nu a fost niciodată posibil ca el să fie acolo unde era. Pentru că atât timp cât a trăit, el era altundeva, între aici și acolo. Dar niciodată cu adevărat aici. Și niciodată cu adevărat acolo.”

*

„Dragostea, în atât de multe cuvinte, nu a fost niciodată declarată de niciunul dintre ei.”

*

„Ea nu era o persoană pentru el, ci un înger, și pentru că niciodată nu a fost obligată să se poarte ca o persoană independentă, nu a putut niciodată să devină o astfel de persoană.”

*
„Pentru un copil, asta înseamnă că cerul se putea prăbuși deasupra lui în orice moment, că niciodată nu putea fi sigur de nimic.”

*
„Fiecare lucru era înțeles doar în termeni de funcție, de cât costă, și niciodată ca un obiect intrinsec, cu proprietăți speciale.”

Paul Auster scrie cărți marcate de suferință, o suferință care se simte concret de-a lungul paginilor, în așa fel încât te simți parte din universul său narativ pentru ca, la sfârșit, să nu te simți pustiit, ci fascinat și încărcat sufletește de tot ce a simțit autorul.
Inventarea singurătății e despre conștientizarea datoriei morale pe care părinții și fii o au unii față de alții, iar această datorie nu e altceva decât manifestarea afecțiunii care poate salva vieți, temperamente, generații întregi de suferință.
Iubirea parentală poate schimba nu doar un om, ci o lume întreagă și e cel mai important sentiment pe care-l poate avea sau trăi o ființă umană.

În concluzie:

Paul Auster-un prozator contemporan, cu o scriitură cel puţin fascinantă, de neuitat și de recitit.

Citiți și Regatul celor mai frumoase depărtări, de aceeași autoare..