oameni întregi
din puținul pe care-l știu despre tine și din
prea mult sunet ce taie noaptea fărâme
și-o-ndeasă în văduvite viori
iau ce mi se cuvine o masă un scaun
și-un pat în care orfeline cuvinte-și visează părinții
țipând în urechea lipită de un perete
al inimii
văd cum
la o coadă imensă stau alimente
se dau astăzi oameni întregi
foto painting Laurie Kaplowitz – sursa
***
caii lui plâng cu hemoglobine
și mușcă
zăbale din lemn de fugă tu stai
locului asculți cum neostenirea îți
linge pereții
sufletului e umbra sau flacăra
ei umflată de frig cea
care te face … Citește și caii lui Gamoneda
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
