o zi tocmai bună de înlocuit cu oricare alta
de vreme ce nu mai cânți la pian
iar eu te înșel cu Mozart
duelând intraductibile cearșafuri
întinse la soare
sună ca un secret umed ținut de un înger
în timp ce-mi numără coastele memoria
nu îi ajunge
ca o bufniță boreală în anii de lacrima christi
am fost geloasă pe cele de dinainte
povestea are mai multe începuturi decât sfârșitul
poate răbda… Citește și eu vreau tu vrei
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
