A zecea zi
Există lucruri – negândite, nespuse, vreodată imaginate
simțite-nlăuntrul acelui corp al ființei tale de fum
cum se strecoară mustind a venin
a sânge proaspăt de fiară mutilată de propriile răni
răspândind pretutindeni seducție de hoit
oferindu-se proaspăt înfometatei hiene
există fiori în mijlocul cărora te trezești
amețit ca după acea palmă grea din copilărie
o simți și acum cicatrice
mereu te întrebi unde erai tu, copilul,
pe unde trecea viața
venind dinspre unde
există atâtea milioane de întrebări –
răspunsuri – vânare de vânt
și lumea ta, la mijloc de toate
plutind în derivă
visele, visurile – niște degete de nisip
iar pașii din urmă umbre de gheață
există un tu pierdut printre cuvinte
un eu scufundat Atlantidei din noi
fericirea rămasă-ntr-o cameră galbenă
îmi pare acum o păpușă cu părul de câlți
privind plictisită la ultimul fum de țigară
scrâșnit între dinți
o dimineață există la urmă de toate
când toate acestea
vor încăpea într-un singur talant
jertfit la masa tăcerii
nu, nu e nevoie să-l încercăm între dinți,
moneda e calpă
să-l aruncăm între noi
facă-se ape de piatră cu vârfuri de sloi
facă-se lucruri nespuse trăite-n cenușă de vremuri
liman de amintiri
la care tălpile noastre să-ngroape
secunda finală.
Citiți și Poeme de dragoste, Zaharia Stancu