Nu ți-am mai citit, de mult, nicio poveste
fire de basm urzesc și caut să le pun în priză
Aștept un mail întârziat
în care tu, iubire,
să te fi conectat
împachetat
și expediat
spre marea mea surpriză.
Zâne, pitici, flori, fete
si băieți
cotrobăie prin pixeli
nesomn foșnesc,
se vor poeți
tânjesc
calea s-o iei
și către ei
să te îndrepți
online, pe jos, prin vânt, din lateral
ah, în ce hal
nu ți-am mai citit, de mult, nicio poveste!
• foto tumblr.com
Citește și Rochia verde
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
