nicăieri și nicicând nu-i străluci
ca acum ochiul
albastră bufniță de petrol și nisip centrifug
rostogolești săgeți de foc, găleți invincibile
în fântâna cu ape
dătătoare de
vieți şapte să fi avut
să le adaug
ție, cânt al serii înalt,
vioară neogoită.
foto ‘Evening Falls’ by Angie Latham
Citește și tablou cu muzică de
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
