La începutul “revoluţiei sexuale” şi al mişcării feministe, meciul de tenis dintre campioana Billie Jean King şi marele campion Bobby Riggs a fost supranumit “Bătălia dintre sexe” şi a devenit cel mai urmărit program sportiv din istoria televiziunii, înregistrând 90 de milioane de telespectatori.

Posterul oficial al filmului ”Battle of the Sexes” © Fox Searchlight Pictures

Jonathan Dayton și Valerie Faris și-au început cariera odată cu Little Miss Sunshine, o comedie încărcată de entuziasm și plină de prospețime, care-a dus la încasări uriașe. A urmat Ruby Sparks (2012), dar această a doua peliculă a însemnat un eșec comercial. Acum, a sosit rândul celei de-a treia încercări, Battle of the Sexes, povestea unui eveniment real din anul 1973, când o campioană de tenis, Billie Jean King (Emma Stone) se luptă în teren cu fostul “numărul unu” mondial, Bobby Riggs (Steve Carell), de altfel, un misogin notoriu. Confruntarea nu va reprezenta defel un simplu meci/“match”. În vreme ce  rivalitatea dintre cei doi atingea cote maxime, în afara arenei de tenis, fiecare ducea propria luptă. King nu milita doar pentru egalitate, ba chiar, apropiindu-se tot mai mult de prietena ei – Marilyn Barnett – trebuia să se împace cu propria-i sexualitate. Cât despre Riggs, acesta era bântuit de dependenţa de jocuri de noroc, care i-a pus în pericol căsnicia.

Realizatorii au optat pentru Steve Carell în rolul marelui provocator, dar supriza a fost decizia de-a o distribui pe strălucitoarea Emma Stone (aproape de nerecunoscut în acest rol) în postura celebrei tenismene. Prezența celor două staruri hollywoodiene a constituit, desigur, garanția unui potențial succes, dar a fost necesară și o abordare tematică mai puțin exploatată în cinema, feminismul în rândul sportivelor de performanță. Viețile celor doi sportivi sunt prezentate în paralel, așadar, scenariul ne va face să pricepem  mai ușor mecanismul din expozițiune. Totuși, informațiile lasă de așteptat, iar sforile trase ne-ndreaptă spre o zonă mai abstractă. Apoi, lungmetrajul oferă prioritate personajelor feminine, lăsându-l în umbră pe Bobby Riggs (Steve Carell). Ceea ce știm cu certitudine, după primele cadre, este că avem de-a face cu o comedie. Chiar dacă decorurile și, mai ales, costumele indică epoca provocându-ne să zâmbim îngăduitor, nu acesta e tonul căutat de cei doi realizatori. Împreună, King si Riggs, interpretaţi de Emma Stone şi, respectiv, Steve Carell, au reprezentat un adevărat spectacol cultural al cărui ecou a trecut dincolo de terenul de tenis, aprinzând discuţii în dormitoarele multora.

Emma Stone & Steve Carell © Fox Searchlight Pictures

În maniera de prezentare a climaxului acestui film, mizele din “sportul alb” devin mai greu digerabile. Imaginea sportivelor obsedate de ținutele lor oferită de scenaristul Simon Beaufoy (Full Monty, Slumdog millionnaire) devine una sexistă. Lipsa unor competiții sportive, cadrele fixe și logoreea din prima parte a filmului ne îndreptățesc să credem că intriga e legată doar de homosexualitatea neasumată a eroinei principale. Suspansul constă doar în teama lui Billie Jean King de a nu fi descoperită de soț că îl înșală cu propria coafeză. Scena în care cele două sunt convinse că nu pot suscita o reală tensiune indică deficitul de ritm și de intensitate ale acestei pelicule. Desigur, dezlănțuirea comică a actorilor încearcă să suplinească aceste scăpări. Pamfletul LGBT e la vedere.

Andrea Riseborough & Emma Stone © Fox Searchlight Pictures

În locul unei abordări mai concentrate pe libertățile dobândite de femei, la acea vreme, producătorii au ales să ia în zeflemea lesbianismul, devenit o formă de “feminism în derivă”. Prin urmare, au fost utilizate muzica (cu funcție de activare a empatiei) și gagurile. În fond, forța acestui nou film nu rezidă în forma sa, ci în natura subiectului (prima secvență reală de joc/meci se petrece după o oră). Având o viziune originală asupra subiectului, Battle of the Sexes apare, în final, ca o biografie cinematografică (neasumată) a lui Billie Jean King, care și-a reglat conturile cu adversarul său de tenis doar în plan secund.

Emma Stone & Steve Carell © Fox Searchlight Pictures

King fusese de trei ori câștigătoare a titlului de “Grand Chelem” a fost plătită de opt ori mai puțin comparativ cu un sportiv, de aceea vrea să creeze «Women’s Tennis Association». Susținută și urmată de cele mai bune sportive din generația sa, ea își organizează singură turneul din Statele Unite. Aici, regăsim ritmul dinamic, necesar unei comedii, iar Battle of the Sexes ia forma unui road movie, în acord cu temperamentul personajului central. Reconstituirea imaginii Americii anilor 1970 este una de amploare (îndeosebi mașinile de epocă, costumele și coafurile). Jucătoarele de atunci înțeleseseră că rolul lor nu trebuia redus doar la a fi mame și soții. Mentalitățile se vor schimba pe măsură ce meciurile/seturile de tenis se derulează; permanent    se resimte camaraderia feminină și licărește speranța acestora. Billie Jean King a fost nevoită să își ducă în paralel lupta cu orientarea ei sexuală, nefiind capabilă să și-o asume într-o societate încă standardizată în care viața privată era atent analizată. Relația dintre King, căsătorită cu un bărbat – Larry (Austin Stowell) – mai în vârstă decât ea, și coafeza Marilyn Barnett ilustrează vulnerabilitatea acestui personaj (surâsul trist și schimbul de priviri surprinse în contracâmp). Aspectele din viața privată a lui Billie Jean King (figură iconică în comunitatea minoritară) au fost primele semne ale unei modificări de percepție și, astfel, filmul a încercat să lărgească unghiul de abordare a unei tematici des întâlnite în lumea actuală.

Duelul dintre America patriarhală și cea minoritară/“progresistă”, transformă Battle of the Sexes într-un feel-good movie (cu evidente nuanțe de pamflet) care amintesc, vag, de cuplurile complementare de aur din anii de glorie ai Hollywoodului și ne fac să suspinăm după un duel purtat între Katharine Hepburn și Spencer Tracy sau Cary Grant și Rosalind Russell.

Battle of the Sexes

Regia: Jonathan Dayton, Valerie Faris
Scenariul: Simon Beaufoy
Imaginea : Linus Sandgren
Decorurile: Judy Becker
Costumele: Mary Zophres
Sunetul: Lisa Pinero
Montajul: Pamela Martin
Muzica: Nicholas Britell

Distribuția:
Emma Stone – Billie Jean King
Steve Carell – Boby Riggs
Andrea Riseborough – Marilyn Barnett
Sarah Silverman – Gladys Heldman
Bill Pullman – Jack Kramer
Durata: 121 min

Via WebCultura