cad
una pe față
alta pe dos
frunzele – noi 
picați
din alt cer suntem.
toamna ca o țigară
împărțită la doi
ne arde-acum buzele
și tremurați, copiii de scrum
vor cuvinte, mai multe,
ca fumul
din nările noastre de moi.
mai dă-mi o frunză, ceva
hipnotic,
mi-a ajuns
poezia la os.

foto tumblr.com

Citește și a treia fiică