cad
una pe față
alta pe dos
frunzele – din alt cer 
noi picați suntem.

toamna ca o țigară
împărțită la doi
ne arde-acum buzele
și tremurați, copiii de scrum
vor cuvinte, mai multe
ca fumul din nările noastre
 de moi.

mai dă-mi o frunză, ceva hipnotic
mi-a ajuns poezia
 la os.

foto tumblr.com

Citește și a treia fiică