acuzate – formele mele
că sunt rotunde sau poate
prea lungi pulpele lor goale, țipător
pistruiate cu semințe cuminți
scuturate din păstaia de gând
a unui Luceafăr plăpând,
stau drepte în ochii lumii, ca-nfipte
zemoase catarge în coaste.
la tine în minte
oglinzi colorate – formele mele, toate
se dezghioacă, au sufletul vis și abur
cer astăzi dreptate într-un Eden
cu mere pătrate.
foto tumblr.com
Citește și ocean la-ndemână
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
