Îmi par catarge copacii
cu corăbiile ascunse în piepturi
simt
cum își respiră năuntrul 
combustia lichidă 
face să salte din scoarță – când treci prea aproape –
războinici ce-mpart îmbrățișări
vorbe ce n-au fost
încă cioplite
tâșnesc printre buzele roșii
crăpate
de-atâta-ndrăzneală
de la atâta apă
au brațele oxidate
unul mi-a înconjurat genunchii-ntr-o rugă
și mi-am aruncat capul pe spate
deasupra
cad zalele cămășii lui Marte.

foto tumblr.com

Citește și Flagrant delict de emoție