Lumea posibilă a imposibilului
„– Ce-ți dorești?
– Vreau să distrug timpul.
– Timpul nu iubește când cineva se comportă cu el nesăbuit.”
***
Filozofie, logică, matematică, algebră și geometrie. A teoretizat logica implicației stricte în matematică și a descoperit două paradoxuri logice. Prea alambicate pentru a stârni interesul cititorilor de orice vârstă, clasă socială, continent sau epocă. Ar fi putut rămâne, de asemenea, total inaccesibile – așa că Lewis Carroll, pseudonimul lui Charles Lutwidge Dodgson, (27.01.1832 – 14.01.1898) a găsit o soluție extrem de eficientă pentru a le face nu numai comprehensibile, ci și atractive. Le-a transfigurat în literatură, impulsionat de prietena lui bună din anii copilăriei, Alice Liddell, singura care avea răbdare să-l asculte vorbind împleticit din cauza problemelor de vorbire cu care se născuse (nu numai el, ci și ceilalți 10 frați care formau microuniversul său familial). În grădina din fața casei, ore în șir, a construit cu migală de logician o poveste în care se regăseau ei doi, alături de alte personaje înzestrate cu puterea de a transforma imposibilul în realitate palpabilă, purtătoare de sens.
Alice a existat

Alice Liddell
Așa a luat ființă acea Țară a Minunilor, despre care Pălărierul, un fel de alter-ego al său, declară fără ezitare: Există un loc ce nu se aseamănă cu niciun alt loc de pe Pământ. Este un ţinut plin de minuni, mister şi pericol! Unii spun că pentru a putea supraviețui acolo, trebuie să fii la fel de nebun ca un pălărier. (Îşi scoate pălăria.) Iar eu, din fericire, sunt. Nebunia aceasta pe care o clamează, desigur o „nebunie” în sens metaforic, definibilă cu mijloacele mirajului și ale unei capacități rarissime de a vedea în spatele aparențelor, îl va lega definitiv de Alice, pe care o va purta împreună cu el într-o călătorie inițiatică, de (auto)cunoaștere, oferindu-i astfel cel mai prețios cadou: eternitatea, prin destinul de capodoperă indiscutabilă a celor două romane: „Alice în Țara Minunilor” și „Alice în Țara Oglinzilor”.
Un parcurs miraculos, o aventură fantastică printr-o lume „întoarsă pe dos”, pe care mica fetiță o descoperă încetul cu încetul, ajutată de felurite personaje, care mai de care mai bizare la prima vedere (nu numai a ei, dar și a cititorilor mai tineri), ajungând să se integreze în ciudatele ei labirinturi prin înțelegerea și acceptarea stranietății lor aparente, ceea ce echivalează cu maturizarea.
Astfel încât putem vorbi de un Bildungsroman în toată regula, fiindcă în spatele unei acțiuni pline de suspans este ascuns un traseu inițiatic având toate elementele specifice: pătrunderea în „lumea de dincolo”, a esențelor materializate prin experiențe care atrag învățături, existența unui mistagog care conduce cu mână sigură întreg procesul de acumulare a calităților umane de către eroina aleasă pe baza unor certe predispoziții spre învățare, probe atent orchestrate astfel încât să reveleze adevărul în doze suportabile și lesne de asimilat, obiecte magice purtătoare de semnificații și un tipar care le dă coerență printr-un simbol unificator: călătoria. Ca în basme, doar că într-un registru mult mai înalt din punctul de vedere al semnificațiilor, printr-un fantastic antropomorfizat, mai degrabă alegoric decât estetizant, printr-un umor intelectualizat, frizând absurdul uneori (de aceea mulți cititori ignoră decriptarea textului, care presupune intuiție și abilități hermeneutice chiar), satira – nelipsită în scrierile vremii și printr-o tehnică a descrierii de o originalitate frapantă, care îl individualizează în seria marilor creatori de literatură fantastică.
Timpul este cel care face posibilă aventura, pe toate palierele sale: a personajelor, alter-ego al unor oameni înzestrați cu talent și calități umane excepționale, a cărții care va străbate distanțe enorme și epoci (la vremea în care a fost scrisă, era considerată una din cele mai cunoscute opere ale literaturii engleze, iar în 1932 a devenit una dintre cele mai cunoscute creații din literatura universală), a noastră – cititorii, care avem șansa ieșirii din timpul real, limitat, terorizant, și de a simți libertatea infinită a spiritului, călător în lumea infinită a imaginației. Cu o singură precizare, ce amintește de celebra afirmație a lui Ion Barbu: ”Cine nu e geometru, să nu intre aici! ” (n.n. în lumea poeziilor sale), și reiese din subtextul unei replici din romanul lui Lewis Caroll: ”Aici suntem cu toții nebuni”. Mutatis mutandis: Cine nu e nebun, să nu intre în Țara Minunilor!
Marii prieteni
Lewis Carroll, autorul celebrului roman „Alice în Țara Minunilor” a avut câțiva prieteni notabili în timpul vieții sale. Îi amintim, pentru că oamenii se cunosc (și) după prietenii lor.
George MacDonald: George MacDonald a fost un autor și scriitor scoțian, cunoscut pentru poveștile sale fantastice. Carroll l-a întâlnit în anii 1850 și au dezvoltat o prietenie strânsă. A fost MacDonald care i-a sugerat lui Carroll să scrie povești pentru copii, ceea ce l-a inspirat să creeze celebrele aventuri ale lui Alice.
John Tenniel: John Tenniel a fost ilustratorul original al romanului „Alice în Țara Minunilor.” El și Lewis Carroll au colaborat strâns în procesul de creație a ilustrațiilor pentru cartea lui Carroll. Relația lor de lucru a evoluat într-o prietenie durabilă.
Henry Liddon: Henry Liddon a fost un preot anglican și un prieten apropiat al lui Carroll. Ei au fost implicați împreună în mai multe proiecte filantropice și au corespuns pe o perioadă lungă de timp. Liddon a fost o influență pozitivă în viața lui Carroll.
Dante Gabriel Rossetti: Rossetti a fost un pictor și poet celebru al epocii victoriene și a fost prietenul lui Carroll. Ei s-au cunoscut prin intermediul lui George MacDonald și au menținut o corespondență activă.
Thomas Cranmer: Thomas Cranmer a fost un matematician și prieten al lui Carroll. Ei au colaborat la diferite proiecte matematice și au menținut o corespondență regulată.
Vizionați filmul, cu o distribuție de excepție. Linkul duce spre varianta integrală.
https://www.youtube.com/watch?v=Sm8k2gG65gE
Citiți și Anais Nin – Dragostea mea este o hrană…

Licențiată în Filologie, Andra Tischer trăiește în Sibiu, fiind profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creațiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la Păltiniș, Confluențe.org, Logos și Agape (Timișoara), revista ”Singur” (Târgoviște), Melidonium (Roman, Neamț). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacție la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea ființei umane stă în iubire și în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până și cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelență, această vocație fiind cartea de vizită pe care și-a asumat-o tranșant cu fiecare ocazie.