șaizeci de răbufniri 

numără între două strănuturi

câinele negru – câine vanilla

ca un contor dat peste cap 

se tăvălește, gâdilicioasă,

spinarea-i

 în iarba arsă, sub tâmpla

lui zbârnâie muguri în transă

ascuțindu-se în magnolii

aș vrea să nu,

dar arunc câinelui această carcasă

s-o strănute patern

și-atât de frumos încremenesc atunci crâncene

arteziene în stern.

foto arhiva personală

Citește și îndrăgostește-te