închid ochii și tai cartea
cu o mână ușoară, cu o mână grea,
și-ntreagă îmi scald, în tăietură,
febra.
la pagina ce se va deschide
vezi bine, voi pune semn,
poate va fi
prevestirea pură a încă unui
sărut îngropat în inimă.
din taine, locul de
joacă al îngerilor
un balansoar spre
mine înscrisuri încline.
foto sursa
Citește și fântâni arteziene
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.