La mulți ani, Femeie!
Ce gând frumos și cald, precum această primăvară care ne trezește la viață: ”După ce a făcut femeia, Dumnezeu i-a pus în ochi o boabă din lumina Lui. S-a mai întors o dată, a privit-o îndelung și a dăruit-o cu duhul bunătății Lui. La sfârșit, a știut că numai Ea poate da viață. De atunci înainte, între Femeie și Dumnezeu s-a așezat o liniște a ascultării căreia i se poate spune taină. Tocmai de aceea, femeia le descurcă pe toate. Poate să mute munții din loc cu o privire și să facă din tristețe aluat de bucurie. Nu puneți întrebări. Nu călcați peste iarba sufletului ei, descălțați-vă la ușa sufletului în care vă primește și iubiți-o. Atât. Despre toate celelalte numai Dumnezeu știe să mai spună ceva. Dar nu o va face. Fiindcă Femeia este una dintre tainele lumii. E viața însăși. Bucurați-vă că o femeie v-a ales să fiți! La mulți ani!”
Adriana Bogatu are de fiecare dată acele Cuvinte care sintetizează și nuanțează prin mii de irizări substanța etrnă a lucrurilor, a oamenilor și a întâmplărilor. De Ziua Femeii, e prima pe care am citit-o cu interes, pentru că tot ceea ce a scris e adevărul pur și tainic uneori al femeii.
beautyinthislife.tumblr.com
Am citit-o apoi pe Camelia Radulian, poeta baladelor noastre de suflet și artista oglinzilor de argint ale sufletului:
”Știu că suntem mereu comparate cu niște flori, știu că se spune că nu există femeie urâtă, dar multe cuvinte sunt doar aruncate în vânt, de dragul aplauzelor sau al piruetelor estetice… și acolo rămân.
E cert doar că nu există femei bătrâne sau urâte care să facă reclamă la parfumuri, mașini , ciocolată, bijuterii, cosmetice etc. Poate doar în roluri ridicole. Nimeni, dar nimeni dintre noi nu-și imaginează că propria mamă ar putea primi un rol într-o reclamă la o casă celebră de modă sau de bijuterii, de exemplu, pentru că, pur și simplu, advertiserii consideră că mamele obișnuite nu sunt demne de o asemenea onoare. Iar dacă și-ar călca cineva pe inimă și i-ar încredința un rol, trei sferturi din acest glob pământesc ar râde. De mama. De mama ta, care te-a crescut. Și care are riduri. Și care poate că are rădăcini de păr nevopsite, albe. Și cearcăne. Și kilograme în plus. Și celulită. Și glezne groase. Dar care și-ar da oricând sufletul pentru tine.
Nu există artiste despre care să nu se spună la un moment dat, cu disperț suveran: ”ia uite, a îmbătrânit și asta, s-a băbit, gata, s-a terminat cu ea etc.”
Femeia României anului 2023 e încă vinovată de îmbătrânire, i se confiscă dreptul la admirație, la fascinație și la opinie. Senioarele României anului 2023, după o viață de trudă, sunt doar simple babe, tolerate cu o bonomie un pic ironică, sau măcar cu un pic de amuzament, așa cum tolerezi tâmpeniile unei pisici debile.
În plus, femeia anului 2023 încă se recomandă cu profesii de gen masculin și încă are restricția de gen a gramaticii. Ea nu e profesoară, e profesor. Ea nu e doctoriță, e doctor. De ce?
Mai devreme sau mai târziu, mare parte din societate scuipă femeile, cândva simbol, ca pe niște măsele stricate, dacă ele au indecența de a îmbătrâni, a se îngrășa sau de a nu mai fi mereu ca scoase din cutie. Nu se știe prin ce minune, de 8 Martie, iată, toate femeile devin -pentru aceeași societate- zeițe ale frumuseții și ale gingășiei. Motorul vieții. Ha-ha! Mda….
Așadar, azi, că e ziua noastră, să ne fim aproape în gânduri de bine și să nu lăsăm spectrul frumuseții eterne să ne macine restul anilor. Să nu ne mai lăsăm îngenuncheate de obligația de a fi purtătoare de norme estetice. Și, mai ales, să ne susținem!
La mulți ani tuturor femeilor, dar mai cu seamă mamelor care nu arată frumos ca mama lu’ cutare, nevestelor care nu arată frumos ca nevasta lu’ cutare, femeilor imperfecte, de imaginea cărora se rușinează uneori soții și fiii, ori femeilor singure, sau în relații toxice, pe care fericirea le tot ocolește. Pentru că ele există, au existat și vor exista. Dar ele sunt cele care țin greul lumii pe umeri și duc viața, așa cum e ea, uneori crudă cu ele, mai departe.
8 Martie este Ziua Internatională pentru drepturile femeilor. Aveți drepturi. Apărați-vă!
Cu drag,
„Când scrii despre femei, trebuie să-ţi înmoi pana în culorile curcubeului şi să presari rândurile cu pulbere de pe aripile fluturilor.”, spunea Diderot cu secole în urmă.
Cred că astăzi este (și) despre mame, acele ființe fantastice care au înțeles că timpul se răsucește după alte legi, că te naști pe locul tău și îl cedezi într-o zi acelora care sunt meniți să „ți-l ia”: copiii tăi, singurii din lume, pentru că așa sunt legile timpului, că iubirea poate însemna așteptare, dor, nesomn și suferință uneori. Mama este femeie și leoaică în același timp pentru puii ei, iar nimeni nu are voie să se apropie în vreun fel de ei, pentru că rostul său e legat definitiv de acei prunci pe care i-a purtat în ea de cine știe când și pe care îi va purta toată viața și după ea, dacă există așa ceva. Mamele sunt acele ființe care au înțeles că ești pentru tine doar ceea ce îți rămâne după ce ești pentru făpturile pe care le-ai zămislit din tine – iar asta te face victorioasă asupra timpului, că nu ai niciun drept și nicio scuză în a te apropia de copiii altcuiva altfel decât cu dragoste curată, ca educator, că ești ceea ce iubești necondiționat.
Nu-mi pot imagina lumea fără ele. La mulți ani, Profesoarelor cu suflet și vocație!
La mulți ani tuturor mamelor din lume!„Dumnezeu nu poate fi pretutindeni, așa că a creat mamele.”, se spune în cultura ebraică și n-avem voie să uităm această vorbă.
Și mai cred că trebuie să ne gândim astăzi și la felul în care a luat naștere ziua Femeii, din sacrificiul, curajul și tenacitatea femeilor eroine care au luptat pentru drepturi într-o lume a patriarhatului anihilator. Cât adevăr în spusele lui William Golding: „Eu cred că femeile sunt nebune când pretind că sunt egale cu bărbaţii; ele sunt de departe superioare şi întotdeauna au fost.” Desigur, nu strică niciodată o notă de umor care nu face altceva decât să pună același adevăr într-o altă lumină, mai ușor de acceptat.
Femeile nu pot lupta cu brațele asemeni bărbaților, deși pot face și treaba asta (vedeți ce număr mare de femei urmează studiile la Academia Militară), nu pot căra fizic aceleași greutăți, dar în schimb, compensează prin povara căminului lor, pe care îl transformă în palatul viselor bărbaților (soțul, fiii) din preajma ei. Cât de frumoasă e femeia gospodină, femeia mamă, femeia întruchipare a grijii și a iubirii, care știe să fie și femeie-femeie, atât cât îi mai permite timpul. Nimic nu se poate compara cu tristețile și bucuriile ei, cu nopțile și zilele ei lungi, de veghe, cu diminețile ei dinainte de răsăritul soarelui… Cu adevărat, “Femeia nu este sexul slab. E cel mai nobil dintre cele două, prin puterea sa de sacrificiu, de suferință, de umilință, credință și cunoaștere.” Mahatma Gandhi
Ziua Internațională a Femeii a fost adoptată în 1977, printr-o rezoluție a Adunării Generale a ONU, care a sărbătorit pentru prima dată Ziua internațională a femeii pe 8 martie, în 1975.
Ziua femeilor a fost sărbătorită pentru prima dată la 28 februarie 1909 în New York, în amintirea unei greve a unui sindicat al femeilor, grevă care avusese loc în 1908. În ciuda a ceea ce s-a pretins mai târziu, pe data de 8 martie nu a avut loc de fapt nicio grevă. În august 1910, cu ocazia Internaționalei Socialiste reunită la Copenhaga, activista socialistă germană Luise Zietz împreună cu colega ei, Clara Zetkin, propun sărbătorirea zilei internaționale a femeii, fără a specifica însă o dată anume. Ziua internațională a femeii a fost sărbătorită pentru prima dată anul următor, în 19 martie 1911. Începând cu anul 1913, femeile din Rusia au sărbătorit ziua femeii în ultima duminică din februarie. În anul 1917, ultima duminică din februarie, conform calendarului pe stil vechi, a coincis cu ziua de 8 martie pe stil nou. Femeile din Sankt Petersburg au declanșat o grevă cerând încheierea Primului Război Mondial, sfârșitul raționalizării alimentelor și abolirea dinastiei țariste.
După Revoluția din Octombrie, comuniștii Alexandra Kollontai si Vladimir Ilici Lenin au declarat 8 martie ca sărbătoare oficială în Uniunea Sovietică, iar abia la 8 mai 1965 aceasta a devenit zi nelucrătoare. Următoarea etapă în instituirea unei zile dedicate femeii l-a constituit proclamarea, în 1977, de către ONU, a Anului Internațional al Femeilor și declararea perioadei 1976–1985 ca Deceniul ONU pentru condiția femeii.
În 1908, 15.000 de femei au mărșăluit în New York cerând un program de lucru mai scurt, salarii mai bune și dreptul la vot, iar în 1909, conform unei declarații a Partidului Socialist din America, Ziua Internaționala a Femeii a fost stabilită pe 28 februarie. Un an mai târziu, în 1910, în urma unei Conferințe a Muncitoarelor de la Copenhaga, unde au participat peste 100 de femei din 17 țări, s-a hotărât ca Ziua Femeii să fie sărbătorită în aceeași zi peste tot în lume, data de 8 martie fiind aleasă însă abia în 1913.
Și nu uitați:
„Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se plece să o ia – adică să-i arate eleganţă, preţuire. Atunci floarea îşi arată şi mirosul, şi calităţile ascunse, pentru că tu ai ştiut să răscoleşti adâncurile şi ai făcut din ea ceea ce nu ştia ea că este”. Părintele Arsenie Papacioc
