Dincolo de clișeul arhicunoscut al degradării morale și sufletești a eroului principal pe fondul cupidității, nuvela lui Ioan Slavici a beneficiat de două ecranizări. Dintre scriitorii români, doar Ioan Luca Caragiale a mai suscitat interesul cineaștilor români ai unor generații diferite. Bunăoară, „Moara cu noroc” a fost unul dintre primele filme ieșite de sub scutul ideologic al anilor ’50 grație unui scenariu ce redă fidel o nuvelă realistă scrisă la 1881, cu acțiunea plasată undeva în jurul Aradului de astăzi. Filmul a fost nominalizat la marele premiu Palme d’Or la Festivalul de la Cannes din 1957, însă protagoniștilor nu li s-a permis deplasarea la festival, tot din rațiuni ideologice.
În 2015 regizorul orădean Marian Crișan a adus acțiunea filmului „Orizont” în prezent, înlocuind porcarii cu tăietorii ilegali de lemne. Lică Sămădăul, personajul temut de la Moara cu noroc devine Zoli, stăpânul absolut al defrișărilor din zona Munților Apuseni, Ghiță cârciumarul devine Lucian, Ana se transformă în Andra. Ghiță nu mai este fostul cizmar sărac care ia în arendă localul pentru a se îmbogăți, ci un om cinstit care a muncit cu soția pe un vas de croazieră mai mulți ani, după care familia a decis să se întoarcă în România și să ia în locație o pensiune de la un proprietar olandez. Trăsurile, căruțele și caii sunt înlocuiți de mașini jeep și camioane încărcate cu bușteni.
Să vedem parcursul de la nuvela lui Slavici la mafia tăierilor ilegale de păduri din România de astăzi.
Prologul și epilogul nuvelei îl constituie cuvintele bătrânei înțelepte, mama Anei, care conchide că „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” Cu alte cuvinte, sărac, dar cinstit … parcă astăzi, în lumea mercantilă în care trăim, o astfel de morală nu e numai utopică, ci și oarecum hilară. Că tot e vorba de un scriitor clasic a cărui operă inspirată din realitățile social-politice ale lumii satului transilvănean de la sfârșitul secolului al XIX-lea abundă de proverbe, am putea în genere fi de acord că banul este ochiul dracului, însă extrapolând în prezent, analiza devine din ce în ce mai stânjenitoare.
Prin nuvela lui Slavici care este un adevărat western românesc, facem cunoștință cu tipologia „sămădăilor” (din cuvântul maghiar számádo), adică supraveghetori și responsabili de comerțul cu porci. Dintre ei, unii operau în stil pur mafiot, cu toate instrumentele specifice de intimidare: portul de arme, taxe de protecție, spălare de bani, violență. Într-un singur an, de la sărbătoarea de Sfântul Gheorghe până la Paști, o tragedie se derulează treptat prin fața ochilor noștri.
Acțiunea se petrece preponderent noaptea, mai mereu plouă cu tunete și fulgere, ceea ce amplifică tensiunea psihologică, asemenea atmosferei sumbre dintr-un roman de Charles Dickens. Coloana sonoră a ambelor ecranizări punctează abil momentele culminante creând suspans în genul peliculelor lui Alfred Hitchcock. Întreaga desfășurare stă sub semnul unei extenuări psihice a personajelor.
Ghiță își angajează un servitor suspect de complicitate cu oamenii lui Lică. Este doar un prim pas spre prăbușire. În paralel cultivă o relație apropiată cu „căprarul” de jandarmi (caporalul de astăzi) Pintea, intuind că ar putea avea nevoie de oamenii legii într-un loc al fărădelegilor. Acesta era măcinat de o veche rivalitate cu Lică, cu care în trecut fusese arestat împreună. Unul a devenit infractor, celălalt reprezentant al autorității.
În filmul lui Victor Iliu, originar din Sibiu, scena dansului/jocului între Lică și Ana este privită cu poftă și suspiciune de țiganii lăutari aduși de Lică la local pentru a petrece. Ea anticipează tragedia ce va urma.
Când Ghiță este chemat la Comisariat să depună mărturie cu privire la informațiile pe care le deține despre Lică și oamenii săi, este lăsat să plece „pe chezășie”, adică eliberat condiționat și i se percheziționează casa, devine suspect la comiterea de infracțiuni împreună cu aceștia. Chiar și soția, Ana, îl suspectează.
Descoperirea cadavrelor unui copil și al mamei sale, o frumoasă, elegantă și misterioasă doamnă îmbrăcată în doliu, ce fusese într-un scurt popas la han, amplifică intriga. La procesul care are loc pentru punerea sub acuzare a lui Lică de comiterea acestor crime, Ghiță îi oferă alibi și depune mărturie în favoarea lui și a sa personal, în timp ce demonul interior îl macină încontinuu.
„Nu pot să jur că Lică n-a plecat toată noaptea de la cârciumă, dar jur că l-am știut aici.”
Prins în cercul vicios din care nu părea că mai găsește scăpare, Ghiță colaborează ulterior cu Pintea pentru a-l deferi pe Lică justiției. Mărul discordiei dintre Lică și Pintea devine și pentru Lică și Ghiță același: femeia iubită. Lică se dovedește a fi (fost) și un veritabil Casanova local și cum onoarea e mai importantă pentru bărbați decât iubirea, Ana e sacrificată. Ghiță este în final bântuit de fantoma amantului de o noapte al soției sale pe care o oferise deliberat lui Lică și ajunge să o ucidă din gelozie. La rândul său este ucis de unul din oamenii lui Lică, în timp ce altul incendiază localul. Moara cu noroc se transformă într-un loc blestemat purificat prin focul cathartic din final.
„Pe om nu-l stăpânești decât cu păcatele lui, ori cu slăbiciunile. Atunci îl ții în mână. E însă la tine o slăbiciune de care mă tem, de femei, ba mai rău, de o singură femeie.”
Echipa care a lucrat la realizarea filmului din 1957 a fost evocată și elogiată la proiecția din 2016 a ambelor ecranizări după nuvela lui Slavici, de la Muzeul Țăranului Român. La eveniment au fost prezenți Constantin Codrescu, Ioana Bulcă și Valeria Gagealov. Cu acest prilej actorii și-au amintit de filmările interioare de la studiourile Buftea și cele exterioare realizate în satul Hărman din județul Brașov.
Pentru actorii generației mele, soarele a răsărit odată cu filmul „Moara cu noroc.” – Constantin Codrescu
Despre regizorul Victor Iliu, Lucian Pintilie spunea că “a fost cea mai înaltă instanță intelectuală a noastră, a cineaștilor, prima noastră conștiință estetică.”
Regia: Victor Iliu
Muzica: Paul Constantinescu
Scenariul: Titus Popovici & Alexandru Struțeanu
Imaginea: Ovidiu Gologan
Regizor secund: Liviu Ciulei
Distribuția: Constantin Codrescu (Ghiță)
Ioana Bulcă (Ana)
Geo Barton (Lică Sămădăul)
Colea Răutu (Pintea)
Marieta Rareș (soacra)
Valeria Gagealov (doamna în doliu)
Sandu Sticlaru (servitorul Martzi)
„Orizont”, o Moară cu noroc a zilelor noastre
Dintr-un documentar jurnalistic am aflat realitatea din spatele mafiei pădurilor românești. Vârful piramidei este Ministerul Mediului, urmat de Romsilva, Direcțiile Silvice județene, iar baza o constituie Ocoalele Silvice aflate în subordinea Direcțiilor, unde sunt angajați pădurari. Întreaga structură este controlată politic, indiferent de partidul aflat la conducere, iar miza sunt banii proveniți din tăieri ilegale. Circuitul financiar funcționează așa: pădurarii sunt membrii în grupuri infracționale care colectează bani negri de la firmele de exploatare. Acestea primesc în schimb acoperire pentru tăierile ilegale. Mita de la pădurari este colectată de șefii de ocoale care o transmit mai departe la unii șefi ai direcțiilor silvice. Aceștia o distribuie către politicienii care i-au promovat în funcții de conducere. Cine nu acceptă să facă parte din circuitul de cotizare este înlăturat. Regizorul Marian Crișan a dovedit prin scrierea scenariului adaptat că este un bun cunoscător al stării de fapt.
Pe când Lică Sămădăul avea „intrare” la toți domnii de la oraș, misteriosul Zoli are conexiuni la București și la Viena. Oamenii lui Lică plăteau consumația în porci, asociații lui Zoli o plătesc în bușteni. Lucian este încolțit și nu are altă opțiune decât să le recunoască autoritatea în zonă și să fie complice la acțiunile lor. La petrecerea de la „Moara cu noroc” Ana joacă cu Lică pe ritmuri lăutărești, la pensiunea „Orizont” Andra joacă cu Zoli la petrecerea unde participă politicieni locali și senatori. Finalul este imprevizibil dacă ne raportăm la nuvela lui Slavici. Lucian îl ucide pe Zoli apoi împreună cu Andra se duc la biserică la slujba de Înviere și se amestecă în mulțime.
O cronică de film puteți citi aici.
Regia: Marian Crișan
Muzica: Cristian Lolea
Scenariul: Marian Crișan, adaptare liberă după nuvela „Moara cu noroc” de Ioan Slavici
Imaginea: Oleg Mutu
Distribuția: András Hatházi
Rodica Lazăr
Zsolt Bogdán
Valeriu Andriuță
