Knossos
„nu m-aș căuta, dacă nu m-aș fi găsit.”
Tudor Arghezi
sub pielea orașului miroase a sânge și coarne de taur
pe 3000 de perne brodate în chei stă regina
în cinstea ei se plăsmuiesc salturi în timp
așa se face că tânărul Minos în față-mi răsare
și are mâinile tulpini de crini
fresce cu femei vii goliciunea-i acoperă
la spate palmele își ascunde, securi
cu două tăișuri despart eul
în euri mai mari ce cresc
și cresc până zbughesc minotauri
rup firul și-n labirint
„nu m-aș căuta, dacă nu m-aș fi găsit.”
foto credit sursa
pelerinaj la locul în care am cunoscut setea
sunt mâinile mele orizont, călcâiele tale îl taie
și ne mișcăm poleiți de apus, aurul aer ne intră pe nări
prin gâtlejul verii suflă toamna cu cercelul în buză
apa trupului – foșnet… Citește și pelerinaj
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
