Cu mâna pe inimă o spun, în ziua de azi, educația (în sens de pedagogie) se face după ureche. De când s-au desființat liceele pedagogice – sau, mă rog, s-au transformat în orice altceva – nu mai există educatori în adevăratul sens al cuvântului, ca formatori de oameni –  ființe complexe, armonioase, întregi. Orice s-ar spune, istoria pedagogiei este o disciplină fundamentală în formarea oricărui dascăl, pentru că altfel nu există o bază teoretică pe care să-și clădească propria viziune. Puterea exemplului rămâne unul dintre principiile de bază ale educației unui viitor profesor/educator, iar experiența culturală se hrănește tocmai din studierea operei marilor pedagogi ai lumii.

De cele mai multe ori, profesorii din ziua de azi ignoră nu numai principiile psihologiei vârstelor, acționând 1:1 în relația cu elevii (mă refer la pretențiile exagerate și nefondate psihologic pe care le emit față de capacitatea de înțelegere și de asimilare a cunoștințelor), ci și inteligența emoțională a noii generații, considerând că aportul sufletesc în actul învățării este inoportul sau inoperant. Greșeli fatale. Construim o generație de care nu putem fi orgolioși.

Așa că deschidem cartea și citim.

Imagine din filmul „Korczak”

Personalitatea zilei:

Janusz Korczak, pe numele real Henryk Goldszmit, cunoscut și drept Bătrânul Doctor sau Dl. Doctor (n. 22 iulie 1878 sau 1879, Varșovia , Polonia – d. 5 sau 6 august 1942, ucis în lagărul de exterminare german de la Treblinka) – a fost un medic pediatru și pedagog polonez, evreu de naționalitate, scriitor publicist și activist social. Korczak a fost un pedagog inovator și autorul unor publicații despre teorie și practică în educație. Un efect extrem de important al teoriilor sale a fost faptul că Polonia a contribuit în mare măsură și a devenit parte activă în pregătirea Declarației drepturilor copilului, inițiind, de asemenea, „Convenția asupra Drepturilor Copilului”, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite  (1989).

„Părinţii înstăriţi se opun ideii ca un copil de-al lor să ajungă să facă muncă fizică. Mai degrabă să crească nefericit şi demoralizat. Aceea nu este dragoste faţă de copil, ci egoism al părinţilor, nu este spre binele individului, ci reprezintă ambiţia unei comunităţi, nu se caută un curs firesc al lucrurilor, ci ritmurile convenţiei sociale.”

A fost un precursor al drepturilor copiilor și un apărător al egalității între copii. În calitate de director al unui orfelinat, el a inițiat, printre altele, un tribunal al copiilor, în care ei înșiși să învețe să rezolve problemele inerente relației cu dascălii; li se permitea, de asemenea, să depună „plângeri” la adresa acestora. Ideile de bază ale operelor lui – dintre care ”Cum să iubești un copil” rămâne cea mai importantă, obligatorie am spune- implică:

  • respingerea violenței – fizică, verbală, venită din partea cuiva mai în vârstă sau cu o poziție mai înaltă;
  • ideea de interacțiune educațională între adulți și copii, care a dus la lărgirea spectrului pedagogiei clasice;
  • convingerea că un copil este o ființă umană, la fel ca un adult;
  • principiul conform căruia procesul educațional ar trebui să ia în considerare individualitatea fiecărui copil în parte;
  • credința că un copil este cel mai în măsură să spună care îi sunt nevoile, aspirațiile și emoțiile, deci are dreptul la propriile opinii, care trebuie luate în considerare de adulți;
  • a oferi unui copil dreptul la respect, ignoranță, eșec, intimitate, la propriile opinii și la proprietate;
  • recunoașterea procesului de dezvoltare a copilului drept o muncă foarte grea. (wikipedia)

„Un copil înțelege și raționalizează asemenea unui adult – doar că nu beneficiază de același bagaj de experiențe”

Cunoscutul psiholog elvețian Jean Piaget, care a vizitat orfelinatul fondat și condus de Korczak, spunea despre el: „Acest om minunat a avut curajul de a-și pune toată încrederea în copiii și adolescenții de care avea grijă, ajungând până în punctul în care le-a încredințat problema educației în propriile mâini, însărcinându-i cu cele mai grele probleme, care cer mari responsabilități”.

„Lasă-l să trăiască din plin bucuria dimineţii şi să privească înainte cu încredere. Aşa vrea copilul să vadă lucrurile. Nu-i pare rău de timpul în care ascultă o poveste, stă de vorbă cu un câine, prinde o minge, priveşte atent o imagine, caligrafiază o singură literă – făcând toate acestea cu mare plăcere. Dreptatea este de partea copilului.”

Korczak a creat prima revistă care publica materiale trimise de copii și care era adresată îndeosebi copiilor, intitulată „Mica Revistă” („Mały Przegląd”). A fost unul dintre pionierii cercetărilor în domeniul dezvoltării și psihologiei copilului, cât și diagnosticării educaționale.

Cuvintele sale au puterea de a suna profetic:

„Și va veni ceasul în care omul va ști să se cunoască, să se respecte și să iubească deopotrivă. Iar acesta va fi, în istoria umanității, atunci când omul va cunoaște cu adevărat esența binelui, a răului, a plăcerii, și, nu în cele din urmă, a durerii.”

Iată câteva dintre principiile educației morale pe care a fondat-o prin teoriile sale:

1. Nu trebuie să-i ceri  copilului  tău să fie ca tine sau cum să încerci să faci din el ceea ce ai vrea tu să fie. Ajută-l să devină el însuși, pentru ca, în momentele în care nu vei mai fi lângă el, să-ți găsească singur drumul în viață.

2. Nu cere  copilului răsplată pentru ceea ai făcut pentru el. Legea vieții presupune ca o formă de gratitudine ciclicitatea existenței, iar el, dând viață propriilor progenituri, va duce mai departe testamentul spiritual și moral cu care tu, ca părinte, l-ai învestit.

3. Nu proiecta asupra copilului tău propriile frustrări, pentru că el nu e responsabil de actele tale ratate sau de eșecurile tale. Dacă îl înveți să privească viața cu seninătate, va ajuta mult propriei tale vieți, mai ce seamă la vremea senectuții.

4. Nu aborda problemele copilului cu superioritate, de pe poziția maturului atotștiutor! Viața e oferită fiecăruia după puteri, iar fiecare vârstă are neputințele, slăbiciunile și problemele ei. Gândește-te mereu că el trece pentru prima oară prin situații pe care nu are cum să le controleze, neavând experiența necesară.

5. Nu îți umili copilul cu niciun motiv! Nu uita că există o diferență mare de vârstă între voi, și nu poți avea aceleași așteptări de la el ca de la un adult.

6. Oferă-i timp de calitate, nu-i acorda locul secund în existența ta, pentru că un copil are nevoie și de atenție, nu doar de hrană și somn. Copilul pe care îl crești va trebui să devină, la rândul lui, un părinte responsabil, iar la vârsta fragedă, principiul care acționează asupra psihicului său în formare este puterea exemplului.

7. În orice situație, trebuie să te asiguri că ai făcut tot ce ți-a stat în putință și tot ceea ce este omenește posibil pentru a-l ajuta, indiferent dacă e vorba de condiții materiale sau de altă natură. Dacă totuși nu există rezolvare, tsrăduiește-te să-l faci să înțeleagă motivul pentru care nu există cale de ieșire și, mai ales,  oferă-i alternative!

„Să absorbi trecutul, să ți-l însușești și să primești sprijin pentru soluții în prezent și – chiar – să poți privi înainte”.

Filme care descriu viața lui J. Korczak:

  • „Sunteți liber, doctore Korczak” (germ. „Sie sind frei Doktor Korczak” – film german, regia Alexander Ford, 1975. Filmul descrie ultimii ani din viața lui Janusz Korczak, rol interpretat de Leo Genn).
  • „Korczak” – film polonez, regia Andrzej Wajda, scenariul Agnieszka Holland, 1990. Prezintă destinul doctorului Korczak și, fragmentar, crima nazistă asupra copiilor și profesorilor din orfelinat, din timpul implementării „Operațiunii Reinhardt”.

Citiți (neapărat) și despre Maria Montessori