S-a speculat mult asupra începutului relației dintre Principesa Maria de Edinburgh de Saxa-Coburg & Gotha și Principele Moștenitor Ferdinand de Hohenzollern Sigmaringen, sursele fiind similare doar în chestiunea alianței matrimoniale orchestrate politic. Discursurile celor doi diferă, firește, Missy a fost mai vocală, lăsând să se întrevadă în pasajele de mai târziu – din ,,Povestea vieții mele” că doar principele a fost cel îndrăgostit de ea. În realitate, ceea ce a scris în corespondența premergătoare logodnei, este net diferit de ceea ce avea să scrie în volumul autobiografic.

Se cuvine a menționa că, după idila eșuată cu Elena Văcărescu (în cadrul căreia aceasta a primit chiar un inel de logodnă – în Jurnalul său din 17 octombrie 1891, regele Carol I notează acest detaliu), Principele Moștenitor Ferdinand se afla în situația destul de ingrată de a rezolva rapid chestiunea dinastica. Missy nu a fost în niciun caz prima opțiune. Ferdinand a făcut demersuri mai întâi la Alexandra, fiica cea mare a regelui George I al Greciei (dar aceasta îl refuză logodindu-se cu unul dintre frații țarului Alexandru al III-lea), apoi se reorientează către tânăra Alix von Hessen (o nepoată a Reginei Victoria care chiar îi place, însă era, după cum spun contemporanii, lipsită de inteligență – în orice caz, ea avea să se căsătorească în scurt timp cu țarul Nicolae al II-lea și, așa cum se cunoaște, va avea un sfârșit tragic sub gloanțele bolșevicilor), apoi printre opțiuni a fost și Hélène d’Orléans (o nepoată a regelui francez Ludovic Filip) dar și Elisabeta de Bavaria (fiica Giselei, prima născută a cuplului imperial Franz Joseph și Sissi). Abia târziu pe lista potențialelor logodnice apar fetele ducelui de Edinburgh. Se pare că a fost chiar o idee a reginei Elisabeta a României, asa cum reiese din corespondența cuplului. Și nici măcar Ferdinand nu era decis în privința Mariei sau a Victoriei Melita.

În septembrie 1891, la Kassel, Ferdinand se decide: aleasa va fi Maria – Missy (care era îndrăgostită în acel timp de vărul său primar George, viitorul rege George al V-lea al Marii Britanii).

Târziu, când își va scrie memoriile de tinerețe, regina Maria nu va menționa nimic referitor la euforia ei. ,,Nando era îndrăgostit și nu-l putea convinge nimeni să se îndepărteze cu un pas de mine”. El era îndrăgostit nebunește”, dar ea avea să scrie, ,,era doar dispusă” să îl iubească. ,,Am spus da, fără să știu ce îi promiteam sau dacă chiar țineam la el”. (Jurnal de război 1916-1917, p. 40)

Dar scrisorile pe care i le-a trimis lui Ferdinand în timpul logodnei erau ale unei tinere îndrăgostite. Grație istoricului Sorin Cristescu le avem publicate:

,,Nando chiar te iubesc și nu pot să nu ți-o repet des, deși ai auzit-o de atât de multe ori. (…) mi-este atât de dor de tine, mi-ar plăcea să pot zbura pentru o clipă la tine, să te sărut și să-ți spun: te iubesc, Nando al meu, mai mult decât orice pe lume. Mi se pare atat de ciudat că îmi voi părăsi casa, dar plec cu cel pe care il iubesc mai mult decât pe ei toți. (…) voi încerca să îți fiu pe plac în toate felurile, ca să nu te dezamăgesc” (Scrisoarea din 15 noiembrie 1892, Scrisoarea din 25 noiembrie 1892, S. Cristescu, Queen Mary of Romania – Letters to her king, Ed. Tritonic, 2015, p. 133- 139.)

Ce a determinat-o pe Missy să scrie mai târziu diferit despre acest început? – probabil că maniera în care a evoluat această căsătorie. Sau atitudinea blazata și pasivă în care cu timpul s-a complăcut Ferdinand, incapabil să se ridice vreodată, temperamental vorbind, la nivelul la care a putut să ardă regina Maria.