Iubesc hârtia albă cu bucle
răsucite pe deget
și aluat creț de gânduri
care, pe-alocuri, dospesc
e gara mea-n care
demult
trenuri nu mai opresc
doar nașteri spontane
le încetinesc clipa
atât cât, din mers
să urce vreun vis
două, ce stau după colț
și pândesc.
foto tumblr.com
Citește și Soresciană
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
