îndrăgostește-te de un bărbat care râde mult
și rezolvă cuvinte încrucișate
îndrăgostește-te de bărbatul al cărui gând e
o telecomandă de mișcat munți
și materia în pântece,
care,
prins la strâmtoare,
dă ce-i mai bun în el, ca bobul în râșniță
îndrăgostește-te de bărbatul cu mâini
de ape
și catifea lustruind particula hodorogită,
de bărbatul care are curajul să plângă, dar nu
de durerea lui, ci
a ta, când devine întregul
jumătății desprinse la-nceputul lumii,
din tine.
(din volumul „flagrant delict de emoție”)
foto sursa – pictură de Rafal Olbinski
***
În somnul tău, ca un orb pipăi
iar
formele timpului
pe rând, palmele îmi devin
femei despletite arzând… Citește și palmele îmi devin femei despletite
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
