Ai grijă cum ridici din sprâncene,
are oase fragile,
se tânguie când îi prinzi ceafa-ntre palme
și-ți ninge vieți
șapte
într-un singur cristal
șapte beții astrale cu vinuri poeme
Iar umerii, ah,
lapte
ai grijă cum salți din umeri
are carnea din treceri
se unduie straturi,
îmbrățișări flămânde, părere
a unui vis vegetal
te naște
dintr-o fluturare de gene
înainte de timp, dar puțin
într-o parte,
depășind alene extreme
de-o improbabilă iubire,
dincolo de vremuri și mult
mult prea departe.
foto tumblr.com
Citește și Cântec
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
