Cum calci tu
apăsat pragul
mă topește dorul
mor de drag
de dragul
unui trecător
îmi pun iar șiragul
ape sincopate
să mă vezi frumoasă:
ziua-i o ușă în noapte
tot murind de drag
de dragul aștept
condens de lumină
prin fereastre calde
recele din piept.
foto by Arnold Manillier
Citește și Se caută versuri
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
