Arta e locul în care toate asperitățile sufletului se decantează în fluidul magnetic al pasiunii, devenind una cu ființa care eliberează din sine tensiunile, dându-le forma melodiei, a mișcării, a culorii, sau a tuturor la un loc. Euritmia devine a doua natură umană, care accede spre zonele ei originar divine, spiritualizându-se până la a se confunda cu sinele însuși, fluid și molcom.

În artă, ca și în iubire, nu există sincope, nu există compromis. Dacă nu te dăruiești în absolut harului tău, orice produs artistic își pierde valoarea și suflul. Odată ce ai intrat pe tărâmul artei, nu e loc nici de întors, nici de ocolit, iar destinația e unică, locul acela tainic al imaginației și al simțurilor celuilalt, care primește acest dar al zeilor, coborâți pe pământ.

Ilinca Bernea este un artist complet. Este o personalitate fascinantă în tot ceea ce face, fie că e vorba despre text sau mișcare, fiind ea însăși fascinată de natura artei pe care o recunoaște ca intimă și proprie ființei ei. Iar rezultatul nu poate fi decât o delectare a simțurilor, pentru cel care are șansa de a asista la spectacolul pe care îl pune în scenă, original întru totul, misterios și pasional, năvalnic și impetuos în același timp, dur și în același timp mătăsos la atingere, precum marmura din care a răsărit Galateea. S-ar putea folosi, pentru ceea ce reușește să facă artista și poeta, termenul de transcendental, pentru că nu doar îngemănarea ideii cu emoția dă autenticitate actului ei creator, ci și sentimentul care înfiorează sufletul celui care îl primește.

Arta Ilincăi Bernea este o construcție menită să reziste timpului, un semn că arta e șansa noastră la dumnezeire.

Citiți și Despre prieteniile abuzive, de Ilinca Bernea.

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.