Ce nu e voie să spui
E voie să spui: viața e un câine
E voie să spui: lumea e un abator
E voie să spui: nenorociților
E voie să spui: lua-v-ar dracu
E voie să spui: sunt gata să fac revoluție pentru singurătate
Și pentru dreptul la frig
Și pentru furtunile prin care vreau să alerg nestingherită
E chiar recomandat să mergi și să strigi cât te țin plămânii:
pot trăi fără odiseele și iliadele voastre
și fără caii voștri
și fără catargele voastre
și fără romantismele voastre de nătărăi
și fără cravatele voastre
sunt liberă să vă înec toate corăbiile
în scuipatul meu
E chiar indicat să scrii pe garduri: mi-e silă
În principiu e voie orice.
E de dorit să vorbești de violuri, de răni care nu se închid, de fiara din om,
de vieți prinse între fiare.
E voie să scoți tot gunoiul pe scenă și să-l analizezi cu comisia de experți.
E foarte indicat să fii oricât de disperat, de sărac, de speriat, de rătăcit.
Cu cât ești mai victimă cu atât mai bine.
De câte ori am plâns s-au găsit hoarde de revoltați să înjure în locul meu.
Nu e voie să plângi fără să existe un vinovat.
Nu e voie să suferi fără să plătească cineva pentru asta.
Ce poate fi mai bun decât o victimă proaspătă, nou nouță, bună de prezentat mulțimii zbuciumate
Care abia așteaptă să ardă pe rug vrăjitoare?
Nu e bine să vorbești de frumusețe.
E periculos, te poți pomeni anchetat, acuzat că iubești în gol.
Anatemizat pentru iluzie.
Nu ai voie să vorbești de frumusețea celui care te-a rănit.
Chiar dacă a făcut-o în somn.
Ai voie să înjuri cât curpinde
Nimeni nu condamnă nefericiții.
Să fie cât mai mulți și cât mai hotărât distruși.
Apa Sâmbetei să scalde sufletele tuturor.
Zădărnicie să fie și revoltă să fie și procese de conștiință continue!
E voie să vorbești de păcat până pierzi sensul cuvintelor
E voie să sfidezi toate cravatele și toți pantofii cu toc
E voie să urăști câte catarge vrei
E voie să scoți cerul din versurile clasicilor
Nu e voie să spui: iubesc un bărbat și pentru asta sunt gata să merg la moarte
Citiți și Nihilism. Credință. Scepticism.
