Igor Stravinsky, omul și artistul

Într-o lume vibrantă și plină de creație, un compozitor excepțional a călătorit pe culmile muzicii clasice moderne, lăsând în urmă o amprentă adâncă în istoria artei moderne. Igor Stravinsky, numele care se rostește cu reverență în sălile de concerte ale lumii, nu doar că a cucerit publicul cu operele sale inovatoare, dar și-a lăsat amprenta în inimile multor compozitori și melomani.

Igor Stravinsky s-a născut pe 17 iunie 1882, în orașul Oranienbaum, lângă Sankt Petersburg, Rusia, într-o familie de artiști. Tatăl său, Fyodor Stravinsky, era bas la Teatrul Imperial și un cunoscut cântăreț de operă, iar mama sa, Anna, era o talentată pianistă. Așadar, nu este de mirare că micul Igor a crescut pe ritmuri de muzică clasică încă din primii ani ai copilăriei sale, casa fiind plină de muzicieni și artiști veniți din toate colțurile Rusiei.

Încă de la o vârstă fragedă, Stravinsky a arătat o atracție și o pasiune neobișnuită față de muzică. A început să studieze pianul la vârsta de șapte ani sub îndrumarea mamei sale și a arătat un talent excepțional în acest domeniu. Însă, spre surprinderea părinților săi, el și-a exprimat dorința de a studia matematica și dreptul. Cu toate acestea, dragostea pentru muzică a continuat să-l atragă și să-l fascineze.

Copilăria lui Stravinsky a fost marcată și de ocazionale călătorii la teatrul unde tatăl său cânta, unde a avut ocazia să asculte muzică clasică și să se familiarizeze cu atmosfera artistică. Aceste experiențe l-au influențat în mod semnificativ și i-au trezit interesul pentru lumea muzicii. De asemenea, Stravinsky a fost expus la muzica populară rusă și folclorul local, care au contribuit la dezvoltarea sa ca și compozitor.

În adolescență, Igor Stravinsky a continuat să-și perfecționeze abilitățile muzicale și să-și dezvolte propriul stil. A intrat la Conservatorul din Sankt Petersburg, unde a studiat pianul și compoziția. În această perioadă, el a fost influențat de muzicieni de marcă ai vremii, cum ar fi Nikolai Rimsky-Korsakov, un compozitor rus de renume și unul dintre profesorii săi.

Copilăria și adolescența lui Stravinsky au fost anii în care s-a format baza talentului și pasiunii sale muzicale. Experiențele și influențele din această perioadă au pus temelia pentru evoluția sa ulterioară ca și compozitor remarcabil. Dragostea sa pentru muzică și explorarea continuă a diferitelor stiluri muzicale au devenit caracteristici distinctive ale operei sale ulterioare.

Începuturile. Rusia.

Perioada rusă din viața lui Igor Stravinsky, care a avut loc între anii 1910 și 1918, a fost un moment crucial în cariera sa și a marcat o schimbare radicală în muzica sa și în colaborările sale artistice. Această perioadă a fost caracterizată de relația sa strânsă cu impresarul Serghei Diaghilev și colaborarea sa cu trupa de balet Ballets Russes, precum și prin compozițiile celebre și inovatoare care au ieșit din această asociere.

Relația dintre Igor Stravinsky și Serghei Diaghilev a fost una de colaborare fructuoasă și profundă. Diaghilev a fost impresarul rus care a fondat compania de balet Ballets Russes în 1909 și a căutat compozitori și coregrafi de top pentru a-și aduce viziunea artistică la viață. Stravinsky a fost ales de Diaghilev pentru a compune muzica pentru spectacolele trupei, și astfel a început o colaborare care avea să schimbe cursul muzicii și al baletului.

Cele trei compoziții celebre create în această perioadă au fost „Pasărea de foc” (1910), „Petrușka” (1911) și „Rite of Spring” (1913). „Pasărea de foc” a fost prima colaborare majoră dintre Stravinsky și Diaghilev, și a marcat un succes uriaș pentru amândoi. Muzica vibrantă și energică a captat imaginația publicului și a consolidat reputația lui Stravinsky ca un compozitor inovator.

„Petrușka” a fost următorul balet colaborativ al lui Stravinsky și Diaghilev și a adus o nouă explorare a tehnicilor și a sunetelor muzicale. Cu o poveste plină de pasiune și dramatism, „Petrușka” a avut un impact puternic asupra publicului și a consolidat relația dintre cei doi artiști.

Cu toate acestea, cel mai notoriu și controversat moment al perioadei ruse a fost premiera „Rite of Spring” – ”Ritualul primăverii” –  în 1913, la Paris. Coregrafia revoluționară a lui Vaslav Nijinsky, însoțită de muzica inovatoare și disonantă a lui Stravinsky, a generat un adevărat scandal în rândul publicului. Ritmurile și armoniile neconvenționale au provocat reacții violente și proteste, iar premiera a devenit una dintre cele mai celebre și influente momente din istoria muzicii și a baletului.

Controverse. Momentul Debussy

Scandalul cu Claude Debussy a fost un moment tensionat și controversat în viața lui Igor Stravinsky și în relațiile sale cu criticii și publicul din acea vreme. Acest incident a avut loc în contextul premierei baletului „Rite of Spring” (”Le Sacre du Printemps”) în 1913, la Paris, în cadrul companiei de balet Ballets Russes conduse de Serghei Diaghilev.

În timpul primei reprezentații a baletului, audiența a reacționat vehement și conflictual la noul stil muzical și la mișcările radicale de dans. O parte a publicului a exprimat dezaprobarea prin huiduieli și scandări, întrerupând spectacolul. Există chiar relatări că au izbucnit bătăi între susținătorii și opozanții creației.

Stravinsky însuși, în lucrarea sa ”Expoziții și dezvoltări”, a descris acea seară de pomină de la teatrul de pe Champs Elysees:

”Faptul că premiera ”Ritualului primăverii” a stârnit scandal este probabil cunoscut de toată lumea. Oricât ar părea de curios, nici eu nu eram pregătit pentru această explozie. Reacțiile muzicienilor care asistaseră la repetițiile orchestrei nu-mi sugeraseră nimic în acest sens, iar spectacolul de pe scenă nu părea de natură să genereze o răzmeriță. Dansatorii repetau de câteva luni și știau foarte bine ce au de făcut, chiar dacă, adesea, mișcările lor nu aveau nicio legătură cu muzica… Câteva proteste timide împotriva muzicii s-au auzit încă de la începutul spectacolului. Apoi, după ce cortina s-a deschis deasupra Lolitelor cu cosițe care săreau în sus și în jos (Dansul adolescenților), a izbucnit furtuna. Din spatele meu am auzit strigăte: ” Tacă-ți gura!”. Acestea erau acoperite de vocea lui Florent Schmitt, care răcnea: ”Țineți-vă gura, târfe din al șaisprezecelea!”; evident, ”târfele” din arondismentul șaisprezece erau cele mai elegante doamne din Paris. Urletele au continuat, și câteva minute mai târziu am părăsit sala furios. Stăteam în dreapta, lângă orchestră, și-mi amintesc că am trântit ușa. Tremuram de indignare. Muzica îmi era foarte familiară; o iubeam și nu înțelegeam de ce oamenii care nici n-o auziseră încă, protestau atât de violent. Am ajuns în culisele din spate, unde l-am văzut pe Diaghilev care aprindea și stingea luminile din sală, în efortul de a restabili liniștea. Pe parcursul minutelor cât a mai durat spectacolul, am rămas în culisele laterale, în spatele lui Nijinski, ținându-l  de cozile fracului, în timp ce el se urcase pe un scaun și răcnea numere către dansatori…” (Harold C. Schonberg – Viețile marilor compozitori)

Printre criticii cei mai vocali și adverși la adresa baletului s-a numărat și compozitorul Claude Debussy. El a considerat muzica lui Stravinsky ca fiind excesivă și lipsită de sensibilitate artistică. Debussy a avut o poziție conservatoare și a fost adversarul avangardei muzicale din acea perioadă. Scandalul cu Debussy a adăugat un element suplimentar de tensiune și controversă în jurul baletului „Rite of Spring”. Cu toate acestea, în timp, creația lui Stravinsky a fost recunoscută ca un moment de cotitură în istoria muzicii și baletului, marcând începutul unei noi ere artistice.

Deși scandalul cu Debussy a evidențiat diferențele de opinie și gust artistic dintre cei doi compozitori, este important să subliniem că acest episod nu a afectat în mod direct relația lor ulterioară. Debussy a continuat să fie un compozitor respectat, iar Stravinsky și-a urmat propriul drum artistic, continuând să inoveze și să creeze lucrări remarcabile în decursul carierei sale.

În timpul perioadei ruse, Stravinsky a călătorit și s-a întâlnit cu numeroși artiști și muzicieni de marcă din epocă. A călătorit în diverse locuri, precum Rusia, Paris și alte orașe europene, ceea ce i-a oferit oportunitatea de a absorbi și a fi influențat de diverse culturi și tradiții muzicale. Aceste experiențe de călătorie și interacțiune au avut un impact semnificativ asupra stilului său muzical și au contribuit la evoluția sa artistică.

Anii 1920. Europa, Franța

Stabilirea lui Igor Stravinsky în Franța și contactul său cu cercul artistic parizian au jucat un rol semnificativ în evoluția și recunoașterea sa ca unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului XX. Această perioadă, care a început în anii 1920 și s-a întins până în anii 1930, a fost marcată de creativitatea debordantă, colaborări artistice și creații remarcabile.

Odată stabilit în Paris, Stravinsky s-a alăturat comunității artistice vibrantă și diversă a orașului. Acolo, el a intrat în contact cu artiști, scriitori, pictori și muzicieni de marcă ai vremii. A făcut parte dintr-un cerc intelectual bogat și stimulant, care a inclus personalități precum Pablo Picasso, Jean Cocteau, Maurice Ravel și Erik Satie. Aceste interacțiuni și schimburi creative au influențat în mod profund evoluția sa artistică.

Opera și lucrările orchestrale majore au reprezentat o parte esențială a creației lui Stravinsky în această perioadă. În anii 1920, el a compus opera „Oedip rex”, o lucrare profund dramatică și intensă inspirată de mitologia greacă. Aceasta a fost urmată de opera „Les Noces” (Nunțile), o capodoperă în care a explorat folclorul rus și riturile de nuntă.

Mari prieteni: George Balanchine și Igor Stravinsky

Unul dintre cele mai remarcabile momente din această perioadă a fost premiera baletului „Apollon musagète” (Apollo) în 1928. Această lucrare a fost rezultatul colaborării cu coregraful George Balanchine și a marcat o schimbare importantă în stilul lui Stravinsky. El s-a îndepărtat de experimentele muzicale disonante și a adoptat o abordare mai simplă și mai clară, în care a explorat temele clasice și a evidențiat liniile melodice și structurile armonice. Relația dintre cei doi artiști a fost una de respect reciproc și admirație. Stravinsky aprecia talentul și creativitatea lui Balanchine în a traduce muzica sa într-o limbajul mișcării, în timp ce Balanchine se inspira din muzica lui Stravinsky pentru a crea coregrafii expresive și inovatoare. Ei s-au susținut și au inspirat unul pe celălalt în numeroase proiecte comune. Colaborarea lor a avut un impact durabil asupra lumii dansului și muzicii. Împreună, Stravinsky și Balanchine au deschis noi căi artistice, au experimentat cu forme și stiluri noi și au contribuit la dezvoltarea unor producții memorabile care au redefinit arta spectacolului.

În anii 1930, Stravinsky a compus lucrări orchestrale majore, cum ar fi „Simfonia de psalmi”, „Concertul pentru vioară” și „Simfonia în trei mișcări”. Aceste creații au continuat să dezvolte și să consolideze stilul său unic, care a fost caracterizat de ritmuri complexe, combinații inovatoare de sunete și juxtapunerea elementelor tradiționale și moderne.

Stabilirea lui Stravinsky în Franța și contactul cu cercul artistic parizian i-au oferit oportunitatea de a se conecta cu o audiență largă și apreciativă. Muzica sa a fost interpretată în săli de concert prestigioase și teatre din Paris, ceea ce i-a adus recunoaștere și admiratori în întreaga Europă.

Mari prieteni: Vladimir Nabokov și Igor Stravinsky 

Igor Stravinsky și Vladimir Nabokov au fost doi dintre cei mai influenți și creativi artiști ai secolului al XX-lea, iar întâlnirea lor a avut loc într-un context artistic plin de entuziasm și colaborări între artiști. Ambii erau originari din Rusia și au părăsit țara în perioada revoluției ruse, stabilindu-se mai târziu în vest. Un aspect notabil al relației lor a fost pasiunea comună pentru șah. Atât Stravinsky, cât și Nabokov erau jucători de șah înrăiți și au avut o prietenie bazată pe această pasiune comună. Ei jucau împreună și discutau despre joc și strategie șahistă.

De asemenea, Nabokov a avut o apreciere profundă pentru muzica lui Stravinsky. În romanul său „Dar”, Nabokov face referire la lucrarea „Rite of Spring” a lui Stravinsky și îl prezintă pe personajul principal călătorind în timp pentru a asista la premiera acestei piese revoluționare.

Pe de altă parte, Stravinsky a fost interesat de operele literare ale lui Nabokov și a admirat talentul său literar. În memoriile sale, Stravinsky l-a menționat pe Nabokov ca fiind unul dintre scriitorii săi preferați și a discutat despre lecturile sale ale romanului „Lolita” și ale altor lucrări ale lui Nabokov.

Muzica și exilul 

Într-o perioadă tumultuoasă marcată de război și schimbări politice, destinul lui Igor Stravinsky, un compozitor de geniu, s-a împletit cu drumurile exilului. Emigrarea sa în Statele Unite ale Americii a transformat nu doar viața sa personală, ci și peisajul muzical mondial. În acest eseu, vom explora perioada exilului lui Stravinsky și modul în care aceasta i-a influențat cariera și creația muzicală.

În anii ’40, când al Doilea Război Mondial cuprindea Europa în întuneric, Stravinsky a decis să-și părăsească patria natală și să caute refugiu în SUA. Aici, el a găsit un climat cultural vibrant și oportunități nelimitate de exprimare artistică. Deși exilul a fost o schimbare majoră, Stravinsky a fost primit cu brațele deschise în lumea muzicii americane.

Noua sa viață în America a adus cu sine o serie de schimbări. Compozitorul a trebuit să se adapteze la noua societate și să-și găsească un loc în peisajul muzical american. Prin contactul cu alți muzicieni și artiști emigrați, el și-a extins orizonturile și a experimentat noi influențe și stiluri muzicale. Această perioadă a fost una de tranziție și reinventare pentru Stravinsky, care a început să exploreze alte forme și genuri muzicale, cum ar fi jazzul și muzica populară americană.

În timpul exilului său, Stravinsky a colaborat cu diverși muzicieni și orchestre din SUA, contribuind masiv la crearea unei note distinctive în lumea muzicii americane. El a continuat să compună lucrări inovatoare și provocatoare, menținându-și reputația de compozitor revoluționar. Stilul lui Stravinsky a evoluat de-a lungul carierei sale, experimentând diverse genuri muzicale, de la muzică simfonică și balet până la muzică de cameră și opere. A încorporat influențe diverse, cum ar fi muzica folclorică rusă, jazzul și muzica barocă, creând un amestec unic de sunete și stiluri. Stravinsky a fost distins cu numeroase premii și onoruri pe parcursul vieții sale, inclusiv Premiul Muzical Léonie Sonning, Medalia de Aur pentru Muzică a Regalului Filarmonic Britanic și Medalia Națională pentru Arte din partea președintelui american. A fost unul dintre cei mai aclamați compozitori ai secolului XX.

Printre cele mai remarcabile lucrări create în această perioadă se numără „Symphony in Three Movements” și „Orpheus”.

Cu timpul, Stravinsky a devenit o figură de frunte în lumea muzicii americane, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale remarcabile și stilul său unic. Într-o țară în care diversitatea și experimentarea erau încurajate, compozitorul a găsit libertatea de a-și dezvolta și explora viziunile muzicale. Exilul în SUA nu a fost doar o perioadă de schimbări artistice pentru Stravinsky, ci și una de adaptare personală. Aici, el a cunoscut noi prieteni și a format legături puternice cu alți exilați și artiști celebri.

Igor Stravinsky, omul

Igor Stravinsky a fost un om complex și interesant. Caracterul său a fost influențat de diferitele etape ale vieții sale și de contextul în care a trăit. În primul rînd, Stravinsky era recunoscut pentru devotamentul și disciplina sa față de muncă. Era cunoscut pentru orele lungi de muncă și perseverența sa în compunerea și perfeționarea lucrărilor sale. Era un perfecționist și acorda o atenție deosebită detaliilor muzicale.

Rezervat și introvertit, erau două trăsături interioare pe care prietenii le cunoșteau bine. Deși Stravinsky era un compozitor remarcabil și un dirijor carismatic pe scenă, în viața privată era o persoană rezervată și introvertită. Nu-i plăcea să vorbească prea mult despre sine și prefera să se concentreze pe muzică. Stravinsky era și un observator atent și analitic. Avea o înțelegere profundă a muzicii și a tehnicilor compoziționale și era capabil să deconstruiască și să analizeze operele altor compozitori cu mare precizie. Această abilitate i-a permis să creeze lucrări inovatoare și să fie un critic muzical respectat.

Ca artist,  Stravinsky a fost mereu deschis la noi influențe și experiențe muzicale. A experimentat diverse stiluri și tehnici muzicale de-a lungul carierei sale, făcându-l un compozitor extrem de versatil. De la folclorul rus și neoclasicismul până la serialism și jazz, a fost întotdeauna în căutarea unor noi modalități de exprimare muzicală.

Nu în ultimul rând, artistul a fost un nonconformist care a avut curajul să încalce convențiile muzicale și să aducă noutate și inovație în creațiile sale. A fost un compozitor revoluționar și a provocat adesea publicul și criticii prin operele sale nonconformiste. Aceasta a fost o trăsătură care l-a definit pe parcursul întregii sale cariere. Evoluția ulterioară a muzicii lui Stravinski face din el reprezentantul necontestat al unui curent artistic/muzical ce va fi numit „muzică modernă clasică tonală serială.”

Corespondența. Scriitorul Igor Stravinsky

Igor Stravinsky a fost un compozitor prolific și un om de corespondență autentic. A avut o corespondență bogată și diversificată cu numeroși muzicieni, critici de artă, editori și alte personalități din lumea artistică. Scrisorile și scrisorile sale reflectă nu doar viața sa personală, ci și evoluția sa artistică și evenimentele contemporane. Ea oferă o fereastră în lumea sa interioară, dezvăluind gândurile, emoțiile și procesul său creativ. El a scris despre inspirațiile sale muzicale, tehnicile compoziționale și aspirațiile sale artistice. De asemenea, a dezvăluit perspectivele sale asupra altor compozitori și artiști contemporani, exprimându-și opiniile despre operele lor și influențele asupra propriei sale creații.

Scrisorile lui Stravinsky conțin și detalii despre performanțele și premierelor operei sale. A scris în detaliu despre reacțiile publicului și critica primirii operei sale. De asemenea, a discutat despre colaborările sale cu dirijori, soliști și orchestre, exprimându-și recunoștința față de contribuția lor la interpretarea și promovarea lucrărilor sale.

„Muzica este în primul rând o emoție, iar apoi totul vine în urma acesteia.”

„Un compozitor este un bărbat care se trezește dimineața cu sunetul în minte și îl poartă cu el până la culcare.”

„Arta trebuie să rămână neînțeleasă pentru mulți – numai astfel își poate păstra caracterul său misterios și puterea sa de a emoționa.”

„Există reguli în muzică, dar regulile trebuie să fie în slujba creativității și să fie întotdeauna supuse intuiției artistului.”

„Nu există progres fără schimbare și nu există schimbare fără risc, iar muzica trebuie să fie mereu dispusă să riște.”

„Muzica este forța care poate transmite cele mai profunde emoții și poate vorbi cu un limbaj universal.”

„Compoziția este o activitate constantă de descoperire și explorare a posibilităților sonore.”

„Un compozitor trebuie să fie deschis la inspirație și să fie mereu în căutarea unui sunet nou, neauzit până acum.”

„Muzica nu are frontiere, nu are limite. Ea poate uni oamenii din culturi diferite și poate crea o comuniune emoțională.”

„Pentru mine, muzica este o călătorie în propriul interior, o căutare a adevărului și a frumuseții absolute.”

De-a lungul anilor, corespondența lui Stravinsky a devenit o sursă valoroasă pentru cercetătorii și istoricii muzicali. Aceste scrisori și scrisori ilustrează conexiunile sale cu diverși muzicieni și artiști de marcă ai timpului său, precum Sergei Diaghilev, Sergei Prokofiev, Arnold Schoenberg și alții. Ele oferă o perspectivă intimă asupra relațiilor sale profesionale și personale, precum și asupra schimbului de idei și influențe muzicale.

Corespondența lui Stravinsky ilustrează, de asemenea, viața sa în diverse locuri în care a trăit și a călătorit. Scrisorile sale reflectă schimbările politice și sociale ale timpului său, precum și adaptarea sa la noi medii și culturi. Ele dezvăluie atât bucuriile, cât și dificultățile întâlnite în timpul exilului său în Statele Unite ale Americii și în alte țări.

Mari prieteni: relația cu Robert Craft

Relația dintre Igor Stravinsky și Robert Craft a fost una complexă și semnificativă în viața și cariera lui Stravinsky. Robert Craft a fost un tânăr muzician și scriitor american care a devenit asistent și apropiat al lui Stravinsky în anii ’50. Cei doi s-au întâlnit în timpul unui turneu în Statele Unite și au dezvoltat o colaborare strânsă și durabilă. Craft a devenit unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai lui Stravinsky și a avut un impact semnificativ în viața compozitorului. El a fost implicat în procesul de creație, asistându-l pe Stravinsky în diverse aspecte, cum ar fi transcrierea și orchestrarea lucrărilor sale, precum și în activități de cercetare muzicală. De asemenea, Craft a contribuit la documentarea și promovarea operei lui Stravinsky prin scrierea de articole și cărți despre muzica și viața compozitorului.

Relația lor a fost caracterizată de o combinație de colaborare artistică și prietenie personală. Craft a fost un susținător devotat al muzicii lui Stravinsky și a lucrat îndeaproape cu el pentru a-și înțelege și interpreta corect viziunea muzicală. Cei doi au călătorit împreună și au susținut concerte și conferințe în diferite părți ale lumii, promovând astfel moștenirea muzicală a lui Stravinsky și contribuind la înțelegerea și aprecierea creațiilor sale.

Totuși, relația dintre Stravinsky și Craft nu a fost fără tensiuni și conflicte. Există relatări că Stravinsky era adesea critic și exigent cu Craft, cerându-i să îndeplinească standarde ridicate și să respecte strict indicațiile sale. De asemenea, în ciuda colaborării lor strânse, Stravinsky nu l-a considerat niciodată pe Craft un compozitor de valoarea sa și a preferat să colaboreze cu el într-un rol mai degrabă de asistent și interpret.

Relația lor a durat până la moartea lui Stravinsky în 1971, iar Craft a continuat să-și promoveze și să-și studieze moștenirea muzicală. După moartea lui Stravinsky, Craft a devenit un renumit dirijor și a continuat să interpreteze și să înregistreze lucrările lui Stravinsky, contribuind astfel la perpetuarea și înțelegerea operei sale.

Pe de altă parte, însă, mărturiile lui Craft au adus din nou figura lui Stravinsky în centrul atenției, cauzând un nou scandal mult timp după moartea artistului. În noua sa carte, „Stravinsky: Descoperiri și amintiri”, el afirmă că acesta a avut mai multe aventuri homosexuale – inclusiv una cu Maurice Ravel – în anii în care a compus cele trei mari piese ale sale, „Pasărea de foc” (1910), „Petruska” (1911) și „Ritualul primăverii” (1913).

Dacă sunt adevărate, dezvăluirile lui Craft pun întrebări tentante despre viața intimă a lui Stravinsky în legătură cu arta sa. O figură impunătoare în istoria muzicii, Stravinsky a fost un om retras, care a dus o viață dublă timp de decenii, împărțindu-și timpul între soția sa și cei patru copii și amanta sa, Vera, care i-a devenit a doua soție.

Detractorii

În ultima parte a vieții lui Igor Stravinsky, compozitorul a fost supus criticilor și a avut detractori care au exprimat opinii negative despre creația sa. Deși Stravinsky a fost un compozitor influent și respectat, evoluția sa muzicală și adoptarea unor stiluri noi au stârnit dezbateri și controverse în rândul unor critici și muzicieni.

Unul dintre detractorii lui Stravinsky a fost criticul muzical britanic Richard Taruskin, care a avut opinii critice asupra stilului neoclasic și serialist al compozitorului. Taruskin a criticat folosirea repetitivă a anumitor motive și tehnici muzicale în lucrările lui Stravinsky, argumentând că acesta a devenit prea preocupat de inovație tehnică și a pierdut conexiunea emoțională cu publicul.

De asemenea, compozitorul american Milton Babbitt a criticat opera lui Stravinsky, considerând-o prea conservatoare și nerevoluționară în comparație cu avangarda muzicală a timpului său. Babbitt a afirmat că Stravinsky nu a fost suficient de radical și nu a urmat dezvoltarea tehnologică și conceptuală a muzicii contemporane.

Pierre Boulez, compozitor și dirijor francez, a avut o relație complexă cu muzica și opera lui Igor Stravinsky. În ciuda unor opinii critice exprimate în legătură cu anumite aspecte ale creației lui Stravinsky, Boulez a recunoscut și apreciat geniul și influența compozitorului rus. Dacă la început era cea mai acută voce împotriva lui Stravinsky, căruia îi reproșa ”lenea intelectuală și urmărirea plăcerii ca scop în sine”, el a ajuns să afirme: „Chiar dacă am avut diferențe de opinie și nu am fost întotdeauna de acord cu direcțiile artistice ale lui Stravinsky, nu pot nega geniul și contribuția sa remarcabilă la muzica secolului XX. A fost un compozitor care a pus bazele unei noi estetici și a explorat neobosit posibilitățile muzicii.”

Criticii și detractorii lui Stravinsky au pus sub semnul întrebării originalitatea și relevanța sa în contextul muzicii secolului al XX-lea. Au fost aduse în discuție aspecte legate de repetiție și reciclare a unor motive muzicale, precum și influența și dependența sa de tradițiile muzicale clasice.

Cu toate acestea, este important de menționat că opiniiile critice nu au diminuat în niciun fel importanța și impactul creațiilor lui Stravinsky în istoria muzicii, numele lor trecând în istoria uitării, pe când numele lui Stravinsky va rămâne mereu pe firmament. Lucrări precum „Pasărea de foc”, „Petruska” și „The Rite of Spring” continuă să fie considerate capodopere și au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării muzicii și dansului în secolul al XX-lea.

„Stravinsky este cel mai mare compozitor al timpurilor noastre.” – Arnold Schoenberg, compozitor

„Stravinsky este un geniu în modul în care se raportează la timp și spațiu în muzică.” – Leonard Bernstein, dirijor și compozitor

„Nimeni nu a influențat muzica secolului XX mai mult decât Igor Stravinsky.” – Aaron Copland, compozitor

„Stravinsky a deschis ușa pentru muzica modernă.” – Pierre Boulez, compozitor și dirijor

„Muzica lui Stravinsky are o forță și o vitalitate incredibile.” – Sergei Prokofiev, compozitor

„Stravinsky este un adevărat revoluționar în muzică, întotdeauna în căutarea de noi forme și expresii.” – George Balanchine, coregraf

„Stravinsky este un compozitor cu adevărat original, cu o abilitate unică de a surprinde imaginația publicului.” – Igor Markevitch, dirijor

„Lucrările lui Stravinsky sunt un miracol de inventivitate și inovație.” – Claude Debussy, compozitor

„Stravinsky este un maestru al ritmului și al armoniei, care își redefinește constant stilul.” – Nadia Boulanger, compozitoare și pedagog

„Muzica lui Stravinsky este vibrantă și plină de energie, captivând ascultătorii deopotrivă cu sunetul său și cu inovațiile tehnice.” – Richard Strauss, compozitor și dirijor

Finalul

Igor Stravinsky a murit la vârsta de 88 de ani, pe 6 aprilie 1971, la New York, SUA. Cauza decesului său a fost insuficiență cardiacă congestivă. După o perioadă de deteriorare a sănătății sale, Stravinsky a suferit un atac de cord care a dus la decesul său.

Este important de menționat că Stravinsky a continuat să compună și să lucreze chiar și în ultimele sale luni de viață. A rămas activ și implicat în domeniul muzicii până la sfârșitul său, fiind considerat unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului XX. Moștenirea sa muzicală continuă să influențeze și să inspire muzicieni și ascultători din întreaga lume. A fost înmormântat la Venice, în colțul rusesc al cimitirului de pe insula San Michele, în apropiere de mormântul lui Serge Diaghilev.

Pasiune, iubire și artă

Igor Stravinsky a fost un compozitor excepțional și o personalitate complexă, al cărui geniu muzical a fost însoțit de o viață personală plină de povești de dragoste cu femei celebre. Relațiile sale cu Anna Pavlova, Vera de Bosset, Coco Chanel și altele au influențat în mod semnificativ viața și opera sa. Dragostea și conexiunile sale personale au adăugat o dimensiune emoțională profundă în creația sa muzicală și au contribuit la reputația sa de compozitor remarcabil.

Despre iubirile lui Igor Stravinsky, într-un alt articol.