Într-o zi însorită de primăvară, destinele lui Nancy și Ronald Reagan s-au împletit într-un mod care avea să le schimbe viețile pentru totdeauna. Întâlnirea lor nu a fost doar întâmplătoare, ci a părut să fie o chemare a inimilor lor. În următorii ani, au scris împreună o poveste de dragoste care a devenit legendă.

Nancy Davis, o tânără frumoasă și talentată

Anne Davis (Anne Frances Robbins) s-a născut pe 6 iulie 1921, în orașul New York. Părinții ei, Kenneth Robbins și Edith Luckett, s-au despărțit după nașterea fiicei lor. Anne a fost trimisă să locuiască cu sora lui Edith, Virginia Gailbraith, și soțul ei, Audley, pentru următorii șase ani. După ce Edith s-a căsătorit cu Loyal Edward Davis în 1929, ea și Anne s-au reunit în Chicago, Illinois. Mai târziu, Anne și-a schimbat numele în Nancy Davis după ce Loyal a adoptat-o oficial.

După absolvirea Școlii de Fete Latin din Chicago, Nancy a urmat Smith College, unde a studiat dramaturgia și limba engleză. A obținut diploma în 1943 și și-a urmat o carieră în actorie. Nancy a lucrat în teatru, precum și în producții de film și televiziune. Prin aceste experiențe și rețelele profesionale, a cunoscut actorul coleg și membru al Consiliului Sindicatului Actorilor de Film (SAG), Ronald Reagan. Au început să se întâlnească și s-au căsătorit ulterior pe 4 martie 1952, la Little Brown Church din San Fernando Valley, California. Cei doi au avut împreună doi copii – Patricia Ann Reagan (Patti Davis) și Ronald Prescott Reagan (Ron). Ronald mai avea doi copii dintr-o căsătorie anterioară – Maureen și Michael.

Nancy a sprijinit cariera în film a soțului său și trecerea acestuia în politică. În 1966, el a fost ales guvernator al Californiei, iar ea a preluat rolul de primă doamnă a Californiei. A devenit mai activă în diverse cauze caritabile, vizitând veterani în recuperare, persoane în vârstă și copii cu provocări emoționale sau fizice. Aceste întâlniri i-au inspirat sprijinul pentru Programul Foster Grandparent, care asocia persoanele în vârstă cu copii, și ulterior a devenit susținătoare a extinderii acestuia.

Era plină de pasiune și ambiție, iar studiile la Smith College i-au oferit o bază solidă pentru cariera în actorie. Era hotărâtă să-și urmeze visul și să cucerească lumea scenei. Însă destinul avea alte planuri pentru ea.

În același timp, Ronald Reagan, un actor carismatic și promițător, își făcea propriul drum în industria filmului. Cu un farmec aparte și un talent remarcabil, atrăgea atenția tuturor. Era un bărbat cu principii puternice și un spirit de aventură. Destinul avea să îi aducă împreună într-un mod pe care niciunul dintre ei nu l-ar fi putut anticipa.

Ronald Reagan, carismă și inteligență

Într-o dimineață din 6 februarie 1911, într-un mic oraș numit Tampico, din statul Illinois, a venit pe lume o stea ce avea să strălucească pe cerul politicii americane. Numele lui era Ronald Wilson Reagan. Încă de mic, Reagan a arătat semne de inteligență și carismă, făcându-l să se remarce în fața celorlalți.

Pe măsură ce Reagan creștea, a descoperit pasiunea pentru actorie și s-a îndreptat spre lumea filmului, iar talentul său l-a adus în atenția marilor studiouri de la Hollywood. Pe platourile de filmare, Reagan a cucerit inimile audienței cu zâmbetul său fermecător și cu abilitatea sa de a aduce personaje la viață.

Dar destinul avea să-l poarte pe căi neașteptate. În timpul unei călătorii în California, Reagan a fost atras de lumea politicii. A fost atras de posibilitatea de a schimba lumea într-un mod mai profund, și, astfel, Reagan și-a ascuțit abilitățile oratorice și a devenit o voce puternică în sprijinul valorilor conservatoare.

În anii ’60, Reagan a intrat în lumea politicii în mod activ, devenind guvernator al statului California. Carisma și abilitățile sale de comunicare l-au ajutat să câștige încrederea oamenilor și să implementeze politici care promovau prosperitatea economică și libertatea individuală.În 1980, Reagan a reușit să câștige alegerile prezidențiale și a devenit cel de-al 40-lea președinte al Statelor Unite ale Americii. Acesta a fost începutul unei ere în care Reagan avea să lase o amprentă adâncă în istoria țării sale.

Reagan a fost un arhitect al unei politici externe puternice și a adus o nouă abordare în relațiile cu Uniunea Sovietică. El a fost un adept al creșterii puterii militare a SUA, dar și al dialogului deschis și cooperării cu liderii străini. Celebrele sale cuvinte „Dărâmați acest zid!” adresate liderului sovietic Mihail Gorbaciov au devenit simbolul luptei pentru libertate și a încheierii Războiului Rece. În plan intern, Reagan a promovat politici economice conservatoare, bazate pe reducerea impozitelor și pe dereglementare. Aceste politici au stimulat creșterea economică și au reînviat spiritul antreprenorial al Americii.

Dar povestea lui Reagan nu a fost lipsită de provocări. În 1981, a supraviețuit unei tentative de asasinat care a încercat să-i încheie prematur mandatul. Cu toate acestea, Reagan a revenit mai puternic ca niciodată și și-a continuat misiunea de a conduce țara pe calea prosperității și libertății. După ce și-a încheiat mandatul în 1989, Reagan a devenit o legendă vie și un simbol al valorilor americane conservatoare. Chiar și după plecarea sa din funcția de președinte, Reagan a continuat să inspire oamenii cu discursurile sale memorabile și cu devotamentul său față de țara sa.

În cele din urmă, într-o seară senină de vară din 5 iunie 2004, Ronald Reagan a plecat într-o călătorie spre lumea de dincolo, lăsând în urmă un moștenire profundă. Viața sa a fost o poveste de succes, în care un băiat modest din Tampico a ajuns să conducă națiunea cea mai puternică de pe pământ și să schimbe cursul istoriei.

Astfel, în amintirea lui Ronald Reagan, lumea a rămas cu povestea unui om dedicat libertății, cu un zâmbet fermecător și o viziune puternică.

Nancy&Ronal Reagan: iubiți, confidenți, parteneri de viață

Întâlnirea lor a avut loc în cercul lor profesional, prin intermediul Screen Actors Guild (SAG), unde amândoi erau membri activi. Încă de la prima lor interacțiune, a existat o chimie specială între ei. În scurt timp, au început să petreacă timp împreună în afara platourilor de filmare și să se cunoască mai bine.

Dragostea lor a înflorit într-un mod firesc și pasional. Nancy și Ronald au descoperit în celălalt un sprijin, un confident și un partener de viață de neînlocuit. Au împărtășit vise, ambiții și bucurii, dar și greutăți și provocări. Fiecare pas înainte în relația lor a fost marcat de o conexiune profundă și de un respect reciproc. Pe data de 4 martie 1952, într-o zi însorită de primăvară, Nancy și Ronald s-au căsătorit în fața lui Dumnezeu și a prietenilor lor apropiați. Căsătoria lor a fost un jurământ solemn de iubire și de sprijin necondiționat, care avea să reziste probelor timpului.

Pe măsură ce timpul a trecut, Nancy și Ronald au trecut prin numeroase încercări și provocări. Au fost perioade de succes și recunoaștere, dar și momente de luptă și dezamăgire. Cu toate acestea, dragostea lor a rămas neclintită, dându-le puterea să învingă timpuri care le-au fost împotrivă nu numai lor, ci lumii întregi…

În 1980, Ronald Reagan l-a învins pe președintele Jimmy Carter într-o alegeri landslide. Cei doi au adus o nouă eră de ospitalitate la Casa Albă – peste 50 de cine de stat în opt ani, precum și nenumărate recepții, cine și evenimente la care au participat vedete de pe scenă și din film alături de politicieni, demnitari, muzicieni și alte personalități.

Nancy Reagan a supervizat o redecorare majoră a spațiilor private și a comandat o nouă serviciu de stat echipat cu culoarea ei preferată – roșu. Deși aceste activități și obiecte au fost finanțate privat, opticul a generat critici considerabile la adresa primei doamne în contextul în care țara continua să treacă printr-o recesiune.

Nancy Reagan a influențat moda timpului său. Ea a fost adesea remarcată purtând ținute sofisticate și elegante, în special rochii în nuanțe vibrante de roșu, care îi accentuau stilul personal și personalitatea puternică. Astfel, roșul a devenit o caracteristică iconică a garderobei sale și a devenit asociat cu ea în mod particular.

pinterest.com

Apoi, Nancy Reagan a decis să se implice în problema abuzului de droguri și alcool ca inițiativă personală. A călătorit în întreaga țară și în străinătate, evidențiind pericolele abuzului de substanțe și încurajând tinerii să spună „Nu”. S-a întâlnit cu elevi, părinți și dependenți, a vizitat programe de prevenire și centre de reabilitare, și chiar a ținut un discurs în fața Comitetului al Treilea al Adunării Generale a Națiunilor Unite pe această temă în 1988 – prima primă doamnă în exercițiu care a făcut acest lucru. Așa cum se cuvine unei ”Prime Doamne”. Cu majusculă.

În 1987, Nancy Reagan a suferit o mastectomie radicală după ce a fost descoperită o leziune canceroasă în timpul unei mamografii. Ca și predecesoarea sa, Betty Ford, doamna Reagan și-a împărtășit diagnosticul cu publicul și a îndemnat femeile să-și viziteze medicii pentru examinări. În 1989, Nancy Reagan a publicat cartea „My Turn: The Memoirs of Nancy Reagan”.

Interesantă pentru informațiiledespre viața sa, administrația Reagan, relația instabilă cu copiii săi și cu personalul cheie de la Casa Albă, implicarea soțului său în afacerea Iran-Contra și lupta ei cu cancerul.

„În timpul anilor noștri de la Casa Albă, nu am spus aproape nimic despre cum m-am simțit cu adevărat în ceea ce privește controversele care mă înconjurau… Dar acum acei ani s-au încheiat și este rândul meu să descriu ce s-a întâmplat…”

Despre Ronald: „Deși Ronnie iubește oamenii, pare adesea distant și nu permite nimănui să se apropie prea mult. Există un zid în jurul lui. Mă lasă să mă apropii mai mult decât oricine altcineva, dar sunt momente când chiar și eu simt acea barieră.”

Despre a fi o ”Primă Doamnă” și în același timp, femeie obișnuită: „Ceea ce mi-am dorit cel mai mult în întreaga lume a fost să fiu o soție și mamă bună. Cum s-au desfășurat lucrurile, cred că am avut mai mult succes în primul caz decât în al doilea.”

Despre ea însăși: „Nu-mi cer scuze pentru că i-am spus lui Ronnie ce gândeam. Doar pentru că ești căsătorit nu înseamnă că nu ai dreptul să-ți exprimi opiniile. Timp de opt ani am dormit cu președintele, și dacă asta nu îți oferă un acces special, nu știu ce o face.”

Despre astrologie: „Totul se reduce la faptul că fiecare persoană are propriile metode de a face față traumei și durerii vieții, iar astrologia a fost una dintre ale mele. Nu mă criticați, voiam să spun, până nu v-ați aflat în locul meu. Asta m-a ajutat. Nimeni nu a fost rănit de asta – cu excepția, posibil, a mea.”

Despre Don: „Încă de la prima zi de serviciu, Don a spus că se vede ca «directorul executiv» al țării. Dar a fost angajat să fie șeful de cabinet… Deși am crezut mult timp că Donald Regan nu era potrivit pentru această funcție, «puterea» mea în a-l face să plece a fost exagerată în mare măsură. Credeți-mă, dacă aș fi fost într-adevăr «femeia dragon» pe care a descris-o în cartea lui, el ar fi fost afară din ușă cu multe luni înainte.”

N.N. Donald Regan a fost un om de afaceri american și politician care a servit ca șef de cabinet al președintelui Ronald Reagan în perioada 1985-1987. Înainte de a intra în politică, Regan a avut o carieră de succes în lumea bancară și financiară. A lucrat pentru compania Merrill Lynch, unde a ajuns să ocupe poziții de conducere, inclusiv cea de președinte. În 1981, a fost numit Secretar al Trezoreriei în administrația președintelui Ronald Reagan. În această funcție, Regan a fost responsabil de politica economică și financiară a Statelor Unite. A susținut politici fiscale conservatoare și a promovat reducerea impozitelor și dereglementarea. În 1985, Regan a fost numit șef de cabinet al președintelui Reagan. A ocupat această funcție până în 1987, când a demisionat în urma unor conflicte interne și dispute cu soția președintelui, Nancy Reagan.

Ulterior, Regan și-a scris memoriile, intitulate „For the Record: From Wall Street to Washington”, în care a oferit o perspectivă asupra experienței sale politice și a relației sale cu administrația Reagan.

Donald Regan a decedat pe 10 iunie 2003 la vârsta de 84 de ani.

După plecarea de la Casa Albă, ea a continuat să militeze împotriva abuzului de droguri și alcool, înființând Fundația Nancy Reagan în 1994 și dezvoltând Programul Nancy Reagan Afterschool. Tot în acel an, soțul ei a anunțat că a fost diagnosticat cu boala Alzheimer. Prin scrisoarea sa către poporul american, președintele Reagan a explicat că el și Nancy credeau că împărtășirea acestei știri va ajuta la creșterea conștientizării publice și sperau că ar putea oferi o mai bună înțelegere a persoanelor afectate de Alzheimer.

În următorii zece ani, Nancy s-a ocupat de soțul ei și a jucat un rol crucial în definirea moștenirii sale. A fost foarte activă în cadrul Bibliotecii Prezidențiale Ronald Reagan, a făcut parte din Consiliul Fundației Prezidențiale Ronald Reagan și a participat la sărbătorirea centenarului lui Reagan în 2011. În 2002, doamna Reagan a primit Medalia de Libertate Presidențială din partea președintelui George W. Bush. Ea a crescut gradul de conștientizare cu privire la boala Alzheimer și a susținut mai multe fonduri federale pentru cercetarea cu celule stem ca posibil tratament. Pe 6 martie 2016, Nancy Davis Reagan a decedat și a fost înmormântată lângă președintele Reagan,, în incinta Bibliotecii Prezidențiale Ronald Reagan.