Despre noi  |  Adaugă articol sau alătură-te echipei
site logo
  • Accueil
  • L’Amour
  • La Littérature
    • La poésie
    • La prose
    • Le Lecteur
    • Réflexions
  • L’Art
  • La Vie
  • Le Style
    • En voyage
  • De la Musique
  • Socratiques
Homepage > L’art > Hable con ella (Vorbește cu ea) - Pedro Almodóvar
iulie 20, 2019  |  By Ioana Scoruș In L’art, Ultimele articole

Hable con ella (Vorbește cu ea) – Pedro Almodóvar

Hable con ella

Mi se pare normal ca obsesia unor (mari) regizori să fie femeia, că doar e obsesia tuturor bărbaților, așa că de ce-ar face regizorii excepție? Nu că bărbații n-ar fi obsesia femeilor. Fundamental, despre asta este vorba pe lumea asta, în primul rând despre asta. Chiar și când ajungi la o vârstă la care crezi c-ai scăpat, în conjunctura potrivită remarci că n-ai scăpat deloc. Mă rog, nu vreau să stârnesc polemici, așa că să zic despre film.

Am văzut Hable con ella (Vorbește cu ea), un film al lui Almodóvar din 2002. O poveste făcută, dar făcută bine de tot. O baie de splendoare, de culori ale unei Spanii răvășite de lumină, de soare și de înserare, de nuanțe tari bine potrivite și bine temperate, un tablou frisonant și plin de viață (chiar și când viața moare), așa cum ne imaginăm Spania ca o amestecătură de coride, flamenco, Dali, Miró, Ribera, plantații de măslini, h-uri (ca cele Jamon, Julieta) și vin roșu.

Un film foarte pictural, care te agață, se vede că omul cunoaște toate schepsisurile care te fac să rămâi prins în și de film. Povestea e simpluță, dar e atât de sucită și de-nvârtită – alt amănunt prin care-l recunoști pe Almodóvar – încât stai acolo, în poveste, știind că e o făcătură, dar una în care-ți face plăcere să stai încurcat, ca un copil care mai vrea, și mai vrea.

Câteva scene de mare forță. Cum este dansul din final, hipnotic fără să-ți dai seama ce și de ce-ți place și, mai ales, de ce te emoționează. Un prim personaj principal, Marco, care seamănă atât de tare cu un prieten, de-mi venea să-l sun să-l întreb dacă a jucat în filmul ăsta.

Un alt prim personaj principal dintre cele secundare (hihihi), Lydia, toreador, o androgină perfectă, cu o față cu linii dure, completată de grimase care accentuează duritatea, laolaltă cu suavitatea unei femei fragile care pare că vrea să se lase ucisă de taur, în arenă. Un alt personaj principal, cu un nume grăitor, Benigno, un soi de nebun nenebun, care face chestii nebunești dar care, în economia vieții lui, nu sunt deloc nebunești, există o logică a lor, sigur, logica unui om care nu a făcut altceva decât să-și îngrijească mama, la pat, și pentru care viața a constat, în pricipal, din a privi, pe fereastră, sala de dans din fața clădirii (că nu pot să-i zic bloc) în care locuiește.

Sigur că se-ndrăgostește de o dansatoare, care, ce să vezi, ajunge, în comă, în urma unui accident de mașină, la spitalul în care lucra. Și sigur că face ce făcea și acasă, cu mama, adică o îngrijește, vreme de 4 ani, pe frumoasa adormită, cu un devotament cutremurător, dar făcut să pară cel mai natural lucru din lume: îi face manichiura, pedichiura, o spală, îi face masaj pe fiecare bucățică de corp, o spală pe cap, o scoate pe balcon, la soare, îi povestește filmele și spectacolele pe care le vede dar, cel mai important, vorbește cu ea ca și cum ar fi prezentă. Un fel de relație super-conjugală.
Lydia ajunge și ea, în comă, la același spital, dar Marco, jurnalistul, nu vorbește cu ea pentru că nu o resimte ca și cum ar mai fi în viață. Pentru el, Lydia este în stare vegetativă, creierul nu-i mai funcționează.

Câteva clins d’oeil, unele cam evidente, cum ar fi – câți, oare, au văzut-o? – cartea de pe noptiera din camera lui Marco, acoperită cu nu mai știu ce: dedesubt, The Hours, Michael Cunningham.

Nu vreau să povestesc, filmul trebuie văzut, mai zic doar că e ditamai ncrengătura, neașteptată, despre cine salvează pe cine și mai ales cum. Un film despre iubire dar, înainte de toate, despre iubirea din prietenie, iubirea gratuită, care nu cere și nu așteaptă nimic. De astă dată, iubirea dintre beningnul Benigno și Marco. Și să mai zic că te umpli de nervi pe finalul ales de Almodóvar, ți-e ciudă, tu voiai să se-ntâmple altceva, și pentru că știe că te-a supărat, îți oferă absolut minunatul dans din final.

Cea mai banală concluzie: dacă vrei să ții iubirea în viață, vorbește-i. Dar e vorba despre mult mai mult. Un film despre iubirea de femei(e), dar, fundamental, un film despre bărbați. Chiar e bun pentru o zi de week end. De gustat pe-ndelete. Cu sau fără pisică alături, de preferat la o cafea prelungită.

Ăăăă, ce-am mai vrut să zic? Aveți grijă în ce conjuncturi nimeriți. Viața nu ne iartă.

Citiți și In the mood for love, de aceeași autoare.

  • Author Details
Ioana Scoruș Autor

Sunt psihanalist și, spun unii, scriitor. Și zic așa, la masculin, nu doar pentru că nu mi se pare o discriminare, ci pentru că așa am fost învățată, copil fiind. Ca psihanalist, încerc să înțeleg oamenii și să-i ajut. Ca scriitor, încerc să mă ajut pe mine. Sunt de părere că viața nu are niciun sens și că noi trebuie să-i dăm unul. Am o pisică, pe nume Monica. Scriu, uneori, despre ea. Am avut, vreme de 27 de ani, doi ciobănești, unul german, altul alsacian. Nu mai vreau câine pentru că nu mai vreau să sufăr când dispare. Sau invers. Am șase cărți publicate. Nici eu nu știu cum. Încă nu am aflat ce înseamnă să fii scriitor, așa cum nu am aflat ce este Poezia. Știu s-o recunosc, dar nu știu ce este. Am, și eu, lipsurile mele, deloc puține. Adică nu sunt altfel decât voi, cei care mă citiți. Și mai am o grădină de trandafiri, un nuc bătrân și un gard plin de iederă. Înnebunesc în preajma mirosului de cafea, a cărților și a filmelor. Sunt, pentru totdeauna, viciată profund. Sunt fiică, soție și mamă. V-am spus că-s la fel ca voi?

email
oanascorus@yahoo.com
(Vorbește cu ea) Almodóvar Hable con ella Hable con ella (Vorbește cu ea) Michael Cunningham. The Hours
Previous StoryPoemul zilei: Eu fără tine…
Next StoryFă-ți un bine, alege-te pe tine!

Related Articles:

  • carne tremula
    Și ce e viața altceva decât o sumă de erori? - „Carne trémula”, un film de Almodóvar

Comments: no replies

Join in: leave your comment Cancel Reply

(will not be shared)

RECENT POSTS

  • Como la flor, tanto amor… decembrie 9, 2019
  • Adevărată mamă nu este cea care-i dă viaţă copilului, ci bună creştere decembrie 8, 2019
  • „Because you loved me” decembrie 8, 2019
  • HORTENSIA ivită la geamul iernii decembrie 8, 2019
  • Nimeni nu rămâne fără voia ta decembrie 8, 2019

CATEGORIES

  • De la Musique (163)
    • On Y Danse (8)
  • Din vecinătatea lucidității (1)
  • En voyage (1)
  • L’Amour (162)
  • L’art (245)
    • Fotografia zilei (8)
  • La Littérature (712)
    • Din vecinătattea lucidității (1)
    • La poésie (269)
    • La prose (210)
    • Le Lecteur (106)
    • Réflexions (117)
  • La Vie (348)
    • La chute de l’histoire (13)
  • Le Nobel Prix (21)
  • Le Style (45)
  • Memoirs des hommes (18)
  • Scenes de la Vie (15)
  • Socratiques (77)
  • Ultimele articole (1.665)
  • Uncategorized (412)

ARCHIVES

  • decembrie 2019 (32)
  • noiembrie 2019 (101)
  • octombrie 2019 (80)
  • septembrie 2019 (59)
  • august 2019 (122)
  • iulie 2019 (149)
  • iunie 2019 (128)
  • mai 2019 (122)
  • aprilie 2019 (140)
  • martie 2019 (102)
  • februarie 2019 (109)
  • ianuarie 2019 (133)
  • decembrie 2018 (94)
  • noiembrie 2018 (98)
  • octombrie 2018 (113)
  • septembrie 2018 (145)
  • august 2018 (12)

Popular Posts

  • Nichita Stănescu – „Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp” 293 views
  • „Ehei, scrisul e boierie mare și har”. Interviuri cu Nicolae Steinhardt 259 views
  • Odiseea melancoliei – „Trei surori” 141 views
  • E luni și iar te iubesc – Marius Tucă 107 views
  • Marin Sorescu: „Iertare tuturor vă cer.” 98 views

Despre noi

Pentru cine crede cu adevărat în puterea creatoare a spiritului uman, viața poate fi un izvor necontenit de frumusețe. „Creând, trăiești de două ori”, spunea Albert Camus, iar noi ne-am asumat aceste cuvinte cu înțelesuri atât de pătrunzătoare. Credem în spiritul frumos (bel esprit) și în oamenii care vor să dăruiască ceva celorlalți, chiar dacă asta înseamnă o bucățică din ei înșiși, din inima, sufletul, timpul lor prețios care nu mai poate fi recuperat, dar este cel mai frumos cadoul pe care îl  omenirea îl poate primi din partea lor. Cum îl va prețui, rămâne de văzut.

Ultimele postări

  • Como la flor, tanto amor… decembrie 9, 2019
  • Adevărată mamă nu este cea care-i dă viaţă copilului, ci bună creştere decembrie 8, 2019
  • „Because you loved me” decembrie 8, 2019

Arhiva

  • decembrie 2019 (32)
  • noiembrie 2019 (101)
  • octombrie 2019 (80)
  • septembrie 2019 (59)
  • august 2019 (122)
  • iulie 2019 (149)
  • iunie 2019 (128)
  • mai 2019 (122)
  • aprilie 2019 (140)
  • martie 2019 (102)
  • februarie 2019 (109)
  • ianuarie 2019 (133)
  • decembrie 2018 (94)
  • noiembrie 2018 (98)
  • octombrie 2018 (113)
  • septembrie 2018 (145)
  • august 2018 (12)

Identificarea publicatiei

ISSN 2601-9469

ISSN-L 2601-9469

Copyright ©2018 Bel-Esprit.ro created by Andreea Purța || Website Theme: ThemeFuse. All Rights Reserved.