Goncourt – prestigiu și deliciu literar

Franța, celebră (și) prin știința ei de carte, este câștigătoare a mai multor premii Nobel pentru literatură decât oricare alta.

Dar când autorii francezi nu fantazează cu un Nobel, ei visează să câștige Premiul Goncourt, cel mai prestigios dintre premiile literare ale Franței.

Goncourt este la fel de mândru precum Premiul Booker din Regatul Unit sau Premiul Pulitzer din Statele Unite.

Premiul Goncourt este și cel mai vechi, primul fiind acordat în 1903; în fiecare an la începutul lunii noiembrie, decernat de către Académie Goncourt, premiul onorează „cea mai bună și imaginativă operă în proză a anului”.

Cine decide?

Câștigătorii sunt aleși de către cei 10 membri ai Academiei Goncourt, un grup de scriitori francezi foarte apreciați și respectați. În timp ce deliberările lor sunt învăluite în secret, se știe că se întâlnesc lunar la o masă într-o cameră specială, în formă ovală, la Restaurantul Drouant din Paris. Și au chiar și argintărie specială! Pe măsură ce membrii se retrag din Academie, argintăria lor este transmisă persoanei care îi înlocuiește, cu numele fiecăruia gravat pe mânere.

Controverse

Orice premiu bun are nevoie de câteva controverse, iar Goncourt a avut partea sa, începând cu faptul că 90 la sută dintre câștigători au fost bărbați. Nu Colette? Nu Yourcenar? Din păcate, lipsesc. O amintesc, totuși, pe Simone de Beauvoir care l-a câștigat în 1954.

Și ca să vorbim în cifre concrete, până la momentul actual doar treisprezece femei se pot mândri cu acest premiu (din cele 119 acordate), iar pentru consolare amintesc că din listă lipsesc și giganți precum Camus, Sartre, Céline.

Membrii Academiei își dețin funcțiile de zeci de ani – spre deosebire de Pulitzer și Booker – făcând posibile tranzacții secundare.

Unde mai pui că auguștii membri ai Academiei Goncourt pot fi uneori păcăliți. Autorii au voie să câștige Goncourt o singură dată, dar Romain Gary a decis să încerce a doua oară. El a creat identitatea falsă a lui Émile Ajar, iar la decernarea premiilor, Gary a privit din sală cum vărul său, care s-a prezentat drept Ajar, a primit premiul. Adevărul a fost descoperit abia după moartea lui Gary.

Dar astea sunt picanterii care îi sporesc farmecul…

6 dintre cei mai faimoși câștigători ai Premiului Goncourt

1. Marcel Proust cu À l’ombre des jeunes filles en fleurs

Marcel Proust este unul dintre primii autori care au câștigat Premiul Goncourt: À l’ombre des jeunes filles en fleurs (La umbra fetelor în floare), al doilea volum din À la recherche du temps perdu (În căutarea timpului pierdut), a câștigat premiul în 1919. Capodopera literară se concentrează pe amintirile subiective și gândurile interioare ale naratorului, de amintit renumitul episod al madlenei. Cu propoziții lungi care prezintă o sintaxă complexă, stilul lui Proust este pe cât de elaborat, pe atât de elegant.

2. André Malraux cu La Condition Humaine

După Les Conquérants (Cuceritorii) și La Voie Royale (Calea regală), La Condition Humaine (Condiția umană) este ultima carte din trilogia lui André Malraux despre revoluția din Asia. Amplasat în Shanghai în martie 1927, romanul este la fel de actual și de surprinzător acum ca la apariția sa, în 1933. Condiția umană anticipează lumea contemporană și dă viață sensului profund al avântului revoluționar. Relatare ficțională a unui episod crucial de la începuturile Revoluției Chineze, romanul oferă o pătrunzătoare analiză psihologică asupra spiritului revoluției politice. Malraux îmbină cu măiestrie acțiunile curajoase cu principiul existențial conform căruia schimbarea socială vine întotdeauna ca urmare a faptelor individuale.

3. Maurice Druon cu Les Grandes Familles

Distins cu Premiul Goncourt în 1948, Les Grandes Familles (Marile familii) este primul dintre cele trei volume care se întind între cele două războaie mondiale, din 1916 până în 1939, prin viețile mai multor membri ai elitei pariziene. Maurice Druon și-a câștigat succesul critic și popular pentru saga istorică extrem de detaliată și biografiile regilor și liderilor politici precum Charles de Gaulle sau Napoléon.

Cel mai faimos roman al său Les Rois maudits (Regii blestemați – 7 volume) anunță într-un fel sau altul „Urzeala tronurilor” sau „Games of Thrones” al lui George R. R. Martin.

4. Simone de Beauvoir cu Les Mandarins

În timp ce Simone de Beauvoir poate fi mai faimoasă pentru Le Deuxième Sexe (Al doilea sex), cartea ei revoluționară despre feminism, ea a câștigat de fapt Premiul Goncourt în 1954 pentru Les Mandarins (Mandarinii). Romanul urmărește un grup de intelectuali parizieni în anii de tulburări politice și personale de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în 1944 până la mijlocul anilor cincizeci, în zorii războiului din Algeria și al războiului rece.

5. Marguerite Duras cu L’Amant

A doua scriitoare din această listă, Marguerite Duras a câștigat Premiul Goncourt în 1986 pentru romanul ei semi-autobiografic L’Amant (Amantul). Înfățișează povestea de dragoste ilegală dintre o fată de 15 ani și un bărbat chinez-vietnamez cu doisprezece ani mai mare decât ea, cu Indochina franceză pe fundal. Una dintre cele mai bine vândute cărți din întreaga istorie a Premiului Goncourt, a fost transformată într-un film de Jean-Jacques Annaud.

6. Michel Houellebecq cu La carte et le territoire

Probabil cel mai controversat autor din lista noastră, Michel Houellebecq a câștigat Premiul Goncourt în 2010 pentru La carte et le territoire (Harta și teritoriul). Romanul este o imagine în răspăr a lumii artei contemporane și a caracterului profund comercial al producțiilor sale, ce-și vehiculează la nesfirsit amalgamul de clisee.

Narațiunea urmărește parcursul biografic și creativ al lui Jed Martin, un artist mizantrop care devine faimos  datorită fotografiilor de harți realizate pentru Ghidurile Michelin și ciclului său de portrete înfățișând meserii. Contrar tuturor așteptărilor, arta sa lipsita de suflu cultural, se dovedește a fi un mare succes comercial. Printr-o magistrală punere în abis, povestea ia o întorsătură bizară când Michel Houellebecq, care îi pozeaza lui Jed pentru portretul înfățișând meseria de scriitor, devine personaj al propriului roman și este omorât în casa lui din Loiret.

La fel ca madlena lui Proust, lista e un simplu pretext-aperitiv pentru viitoarele delicii literare.

Scandalul Vintilă Horia

În 1960, Vintilă Horia, scriitor român de expresie franceză, a câştigat premiul Goncourt pentru romanul său „Dieu est né en exil” (Dumnezeu s-a născut în exil), dar, după dezvăluirile apărute în presă despre trecutul său legionar şi textele sale fasciste, scriitorul a refuzat premiul şi a părăsit Franţa. „Premiul rămâne atribuit, dar nedecernat”, a precizat Academia Goncourt, explicând o prevedere din regulamentul instituţiei.

Cine a fost Edmond de Goncourt ?

Edmond Louis Antoine Huot de Goncourt (n. , Nancy – d. , Seine-et-Oise, Franța) a fost un scriitor, critic literar, critic de artă și publicist francez, precum și fondatorul Academiei Goncourt. Fratele său, Jules de Goncourt, a fost la rându-i un valoros scriitor.

Edmond de Goncourt a donat întreaga sa avere pentru fondarea și menținerea Academiei Goncourt, dedicată recompensării operelor literare în proză scrise în limba franceză. Scriitorul a fondat atât academia cât și premiul în onoarea fratelui său Jules.

fratii goncourt

Deși nominalizează o operă literară și nu un individ, premiul asigură câștigătorului un prestigiu literar și public semnificativ.