Arhipelagul neliniștilor
Femeie din Perla Orientului,
ce porți semnul soarelui în ochii migdală,
cât de negru mă privești
și îmi înghiți lumina,
de nu mai pot ieși din tine!
Acolo, înăuntru,
îmi cos visurile
într-un arhipelag de cuvinte.
Inima ta le frământă
iar eu erup apoi
prin gurile de vulcan ale poeziei.
Femeie din Perla Orientului,
ce porți arome de iasomie arabă în ochii migdală
ai sădit în mine arborii de Narra!
Te voi scrie și rescrie
în povestiri cu ramuri și cupole,
prinse de rădăcinile
ce mi-au crescut în cutia toracică,
ca într-un dom al eternității.
Femeie din Perla Orientului,
cu suflet lichid,
curgător din potirul ochilor migdală,
cum de te-ai aruncat tu
în oceanul de sub pleoapele mele,
de unde mă privești negru
prin proprii mei ochi,
cum cresc sau descresc
între nopți astronomice?
Dacă vei plânge acolo
și vei revărsa sedimentele trecerii
peste arhipelagul neliniștilor mele,
voi sfârși lumea
într-o boabă de mărgean
din oceanul cosmic,
de unde, împreună,
vom ridica din nou pământul din noi.
Un poem semnat Decebal N. Todăriță
