Despre noi  |  Adaugă articol sau alătură-te echipei
site logo
  • Accueil
  • L’Amour
  • La Littérature
    • La poésie
    • La prose
    • Le Lecteur
    • Réflexions
  • L’Art
  • La Vie
  • Le Style
  • En voyage
  • De la Musique
Homepage > L’art > Federico Fellini: Nu știm nimic, ne imaginăm totul
ianuarie 20, 2019  |  By Andra Tischer In L’art, Ultimele articole

Federico Fellini: Nu știm nimic, ne imaginăm totul

fellini

Federico Fellini (20 ianuarie 1920 – 31 octombrie 1993) spunea: „Dac-ar fi să fac un film despre viața unui suflet, ar ieși până la urmă despre mine”, cu credința că singurul fapt autentic care merită împărtășit umanității – și prin urmare valoros –  izvorăște din propria experiență de viață, care nu poate fi mistificată sau edulcorată în vreun fel.

„Îmi rezerv dreptul de a mă contrazice. Nu vreau să mă privez de dreptul de vorbi prostii şi cer cu umilinţă să fiu lăsat să mă înşel din când în când.”

„Sunt destul de încurcat că trebuie să vorbesc, din nou, de circ, după ce am spus atât în toate filmele mele. Pot mărturisi că existau anumite coincidenţe, mai mult sau mai puţin misterioase, indescifrabile. Un fel de reverberaţie exaltantă, profetică, ce anticipa; iată, îmi amintesc ce am simţit prima dată când am pus piciorul sub bolta uriaşă, umedă, tăcută a unui cort de circ. Eram acasă, în golul fermecat cu rumeguşul umed, cu loviturile de ciocan, zgomote surde care veneau nu se ştie de unde, nechezatul câte unui cal… Era circul copiilor, cel pe care l-am descris în «Clovnii», un circ probabil foarte mic părându-mi însă imens, o astronavă, un aerostat, ceva în care s-ar fi putut călători. La ora spectacolului, aşezat pe genunchii tatei, auzind explodând în jurul   meu trompete, lumini, aplauze, bătăi de tobă, glumele deocheate ţipate de clovni şi iraţionalitatea lor de prostănaci bufoni, zdrenţăroşi, caraghioşi, am avut, foarte confuz, impresia că mă aşteptau pe mine. Mi se părea că mă recunosc asemeni paiaţelor lui Mangiafuoco sau când apărea pe scenă în    fund, către pânză, Pinocchio pe care-l salutau ca pe unul de-al lor, strigându-l pe nume, sărutându-l, dansând cu el toată noaptea. De fapt, am fost în fiecare zi la circ, atât cât a rămas cortul sub ferestrele noastre, urmărind repetiţiile şi toate spectacolele. Odată ai mei m-au căutat cu disperare până la miezul nopţii, nimeni nu bănuia că eram prin preajmă. S-a aflat despre fugă şi peste o săptămână, profesorul meu Riva Giovannini m-a dojenit public, în clasă: «Avem printre noi o paiaţă», a  spus arătându-mă cu bastonul. Am fost gata să leşin de plăcere.”

„Indiferent ce se întâmplă, păstrează-ţi inocenţa copilăriei. Este cel mai important lucru.”

Iată cheia descifrării celor peste 23 de filme ale sale, dintre care cele mai cunoscute sunt „La dolce vita”, „Amarcord”, „La strada”, în care se dovedește un artist complet: regizor și director de film, scenarist sau coscenarist. În multe dintre ele Giulietta Masina, soția, muza, femeia ideală din viața lui transpune „un personaj îndeajuns de misterios pentru a putea încarna, în raport cu mine, o stringentă nostalgie de inocență și perfecțiune”, spune Fellini… Viața în ceea ce are ea exponențial ca luptă pentru frumusețea de nedescris a fiecărei zile, incluzând capacitatea omului de a suferi pentru idealurile sale… fie ea operă burlescă sau comedie, bufă uneori, dramă de idei și pasiuni, tragedie cu final neprevăzut…

„Să nu te îndoieşti niciodată de deciziile bune ale soţiei tale; oricum ea s-a măritat cu un geniu.”

Pentru modul în care a știut să cultive imageria neorealistă într-un spirit atât de strident inovator, păstrând nealterate în substratul „poveștilor” de viață frământările dintotdeauna ale ființei umane în structura ei arhetipală: căutarea sensului vieții, dreptul la fericire, hazardul care poate schimba viața într-o secundă printr-o întâlnire providențială, viața „dulce” pe care ne-o dorim și căreia îi sacrificăm sufletul și mintea noastră, regizorul a fost răsplătit cu patru premii Oscar și un al cincilea, onorific… și celebritatea, dincolo de orice repere spațio-temporale.

„Nu există niciun sfârşit. Nu există niciun început. Există doar pasiunea nemărginită a vieţii.”

Citiți și Emily Dickinson, O pasiune tăcută.

 

  • Despre Autor
Andra Tischer Administrator

Licențiată în Filologie, Andra Tischer trăiește în Sibiu, fiind profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creațiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la Păltiniș, Confluențe.org, Logos și Agape (Timișoara), revista ”Singur” (Târgoviște), Melidonium (Roman, Neamț). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacție la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu.

Convinsă că salvarea ființei umane stă în iubire și în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până și cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelență, această vocație fiind cartea de vizită pe care și-a asumat-o tranșant cu fiecare ocazie.

email
concursradustanca@yahoo.com
follow me
federico Fellini film Giulietta Masina regizor
Previous StoryDolly Parton: Află cine ești… și fă-o dinadins!
Next StoryTotuși va veni o dimineață dintre umbre – Carmen Secere

Related Articles:

  • top gun
    Take my breath away, my love - Berlin
  • 65b2187873444b5973cdb92475252ea6
    Michael Crichton: Noi credem că ştim ce facem

Comments: no replies

Join in: leave your comment Cancel Reply

(will not be shared)

RECENT POSTS

  • Ava Marinescu. Cheia e să înțelegi că furtuna nu devastează, ci rearanjează februarie 22, 2019
  • „Limba română este patria mea…” – cele mai frumoase gânduri februarie 21, 2019
  • Tabloul cu maci – Silvia Cuzum februarie 21, 2019
  • Nevoia de împlinire – Emanuel Iavorenciuc februarie 21, 2019
  • Cuvântul. O viață pentru o idee februarie 20, 2019

CATEGORIES

  • De la Musique (18)
  • En voyage (1)
  • L’Amour (42)
  • L’art (104)
  • La Littérature (268)
    • La poésie (144)
    • La prose (70)
    • Le Lecteur (42)
    • Réflexions (7)
  • La Vie (186)
    • La chute de l’histoire (6)
  • Le Nobel Prix (8)
  • Le Style (21)
  • Memoirs des hommes (15)
  • Scenes de la Vie (12)
  • Socratiques (14)
  • Ultimele articole (627)
  • Uncategorized (161)

ARCHIVES

  • februarie 2019 (78)
  • ianuarie 2019 (133)
  • decembrie 2018 (94)
  • noiembrie 2018 (97)
  • octombrie 2018 (113)
  • septembrie 2018 (145)
  • august 2018 (12)

Popular Posts

  • Jorge Luis Borges: După o vreme înveți… 298 views
  • Anaïs Nin – Scrisoare de despărțire către C.L. (Lanny) Baldwin 81 views
  • Anaïs Nin: Dragostea mea este o hrană 81 views
  • Tabloul cu maci – Silvia Cuzum 40 views
  • „Limba română este patria mea…” – cele mai frumoase gânduri 31 views

Despre noi

Pentru cine crede cu adevărat în puterea creatoare a spiritului uman, viața poate fi un izvor necontenit de frumusețe. „Creând, trăiești de două ori”, spunea Albert Camus, iar noi ne-am asumat aceste cuvinte cu înțelesuri atât de pătrunzătoare. Credem în spiritul frumos (bel esprit) și în oamenii care vor să dăruiască ceva celorlalți, chiar dacă asta înseamnă o bucățică din ei înșiși, din inima, sufletul, timpul lor prețios care nu mai poate fi recuperat, dar este cel mai frumos cadoul pe care îl  omenirea îl poate primi din partea lor. Cum îl va prețui, rămâne de văzut.

Ultimele postări

  • Ava Marinescu. Cheia e să înțelegi că furtuna nu devastează, ci rearanjează februarie 22, 2019
  • „Limba română este patria mea…” – cele mai frumoase gânduri februarie 21, 2019
  • Tabloul cu maci – Silvia Cuzum februarie 21, 2019

Arhiva

  • februarie 2019 (78)
  • ianuarie 2019 (133)
  • decembrie 2018 (94)
  • noiembrie 2018 (97)
  • octombrie 2018 (113)
  • septembrie 2018 (145)
  • august 2018 (12)

Identificarea publicatiei

ISSN 2601-9469

ISSN-L 2601-9469

Copyright ©2018 Bel-Esprit.ro created by Andreea Purța || Website Theme: ThemeFuse. All Rights Reserved.