Bujori ciufuliți
clipoceală
încrezător el, ea
doi stropi de-ndoială
de perla urechii
lipite buze
arome rostogolite prin lemn
în palmă cerneală
încuibărită
ușa de-acolo deschisă
pecete
semn
morfem de sânge
cetate
pe-un ghem.
foto tumblr.com
Citește și efemer
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
