fără suflare

alergăm unul în brațele celuilalt
în timp ce dimineața rostogolește
ziua
ca pe-un covor roșu sub tălpile noastre
pictate din imaginație cu portretele
morții

mi-am aruncat sandalele-n mare
și tu te-ai încălțat în nisip
ai degete atât de frumoase
m-am îndrăgostit la nebunie de ele

apăs unghiile ca pe clape
și-mi cântă îmi cântă îmi cântă

alergăm unul în brațele celuilalt
comprimând viața ca pe-un
bandoneon pus în piept la păstrare

(în volumul „fără suflare”)

 

 

foto tumblr.com

***

vino cu toți caii-ncâlciți

în părul tău bine mirositor

de ape ascendente, galvanice.

nu te chem, dar tu, vino

purtând vânatul pe umăr,

sticlit și intens… Citește și vino