România e „Europe with an edge” („Europa la limită”). Am furat expresia de la maică-mea, care poate că a împrumutat-o la rândul ei. Cred că descrie foarte bine România. Este Europa, dar cu ceva mai aparte, mai special, mai la limită, cel puţin pentru un străin ca mine.
Ethan Green Hawke n. 6 noiembrie 1970, Austin, Texas
Actorul Ethan Hawke, a cărui mamă are o relație specială cu România, ea alegând chiar să locuiască aici din 2000 când a ajuns ca voluntar Peace Corps, s-a aflat și el, pentru a patra oară în România, în iunie 2013, la evenimentul Before It’s Too Late.
Susținea atunci educația timpurie a celor mai săraci copii din România prin strângerea de fonduri pentru continuarea programului Fiecare Copil în Gradiniță al asociației OvidiuRo, fondată de Leslie Hawke și Maria Gheorghiu.
Tot atunci, vorbind despre cel mai recent film al seriei începute în 1995, Ethan Hawke glumea:
„Mă bucur că am, în sfârșit, un film pe care mama vrea să-l arate oamenilor! Serios vorbind, mă bucur că vom reuși să fim acolo – mama ne curtează de multă vreme – pentru a ajuta Asociația OvidiuRo să transmită publicului faptul că educația timpurie este foarte importantă, mai ales pentru copiii săraci, pentru ca ei să facă față școlii și să aibă parte de un început mai bun în viață.”
Ethan și Leslie, mama sa
Ce v-a atras atenția în mod special când ați ajuns aici?
Că româncele sunt foarte frumoase. Mi-ar fi plăcut să dau un răspuns matur și profund, dar am să las sinceritatea să domine.
Cum v-ați descrie în câteva cuvinte?
Nu aș face-o. Nu știu niciodată cum să răspund la întrebarea asta. Pe dinăuntru simt că mă schimb foarte mult – știu că din afară nu pare așa – dar e ca atunci când iți propui să devii sociabil și asta te face de fapt să fii mai timid.
Știm că ați scris deja două romane și că acesta era visul „de început”. Care ar fi numele unei autobiografii, dacă ar fi să o scrieți acum?
Când aveam 13 ani și lucram la primul meu film, asistenților de regie nu le plăcea să pronunțe nume atunci când ne strigau, motiv pentru care foloseau inițialele persoanei pentru a inventa alte nume.
Când mă duceam din vestiar pe platou îi auzeam șoptind în microfon: „Șase. Vine Echo Hall”. Încă îmi mai sună „fraza” asta în urechi când încep o zi de filmare. Așadar, titlul biografiei ar fi „Șase. Vine Echo Hall”.
De care dintre filmele de până acum sunteți cel mai mândru?
De trilogia Before Sunrise, Before Sunset și Before Midnight, pentru că este unică. M-am implicat foarte… citiți articolul sursă aici.
foto tumblr.com
Citește și Petele din soare
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
