Născut în Rosario, Argentina, în 1928, Ernesto ”Che” Guevara de la Serna a studiat inițial medicina, înainte de a se dedica revoluției comuniste din America de Sud. În călătoria sa pe continentul natal a putut observa faza avansată a degradării societății și mizeria în care oamenii simpli își duceau existența. Aceste lucruri l-au determinat să îmbrățișeze ideile marxiste, care promiteau o societate perfectă, guvernată de cinste și egalitate.

„Dacă te cutremuri cu indignare faţă de fiecare nedreptate, atunci eşti un tovarăş al meu.”

A fost unul dintre apropiații lui Fidel Castro, ajutând-ul pe acesta să răstoarne guvernul Batista, la sfârșitul anilor 1950, devenind mai apoi unul dintre cei mai cunoscuți și respectați lideri revoluționari comuniști din Cuba, dar și deținătorul mai multor portofolii în guvernele conduse de Castro.

Doctor

După cum spuneam în introducere, Che s-a născut în Rosario, Argentina, într-o familie din clasa mijlocie. În anii adolescenței a suferit de astm, dar asta nu l-a împiedicat să se distingă printre atleții de vârsta sa. Tot în acea perioadă a început să devină activ din punct de vedere politic, adoptând vederile politice de stânga atât din cadrul familiei, cât și de la prietenii lui, împreună cu care s-a alăturat unui grup care se opunea guvernului Juan Perón.

„Nu putem fi siguri de ceva pentru care merită să trăieşti, decât dacă suntem dispuşi să murim pentru acel ceva.”

După ce a absolvit liceul cu rezultate excepționale, Guevara a studiat medicina la Universitatea din Buenos Aires, dar în 1951 a părăsit școala pentru a călători în America de Sud cu un prieten. Condițiile sărace de viață pe care le-a observat în călătoria lor de nouă luni au avut un efect profund asupra lui, astfel încât s-a întors la școala medicală în anul următor, intenționând să ofere îngrijire celor nevoiași. A obținut diploma în 1953.

Guerrillero Heroico

Cu toate acestea, pe măsură ce interesul lui pentru ideile marxiste a crescut, el a decis să renunțe la medicină, crezând că numai revoluția ar putea aduce dreptate oamenilor din America de Sud. În 1953, a călătorit în Guatemala, unde a asistat la răsturnarea, sprijinită de CIA, a guvernului de stânga pe care îl susținea.

În 1955, Guevara era căsătorit și trăia în Mexic, unde s-a întâlnit cu Fidel Castro și cu fratele său Raúl, care planificaseră răsturnarea guvernului lui Fulgencio Batista. Când mica lor armată a aterizat în Cuba pe 2 decembrie 1956, Guevara a fost cu ei, și printre puțini care au supraviețuit asaltului inițial. În următorii câțiva ani, el va servi drept consilier principal al lui Castro și va conduce forțele lor de gherilă din ce în ce mai mari în atacurile împotriva regimului Batista, care se destramă.

„Nu-mi pasă dacă o să cad, atât timp cât altcineva îmi va ridica arma şi va continua să lupte.”

Ministru

În ianuarie 1959, Fidel Castro a preluat controlul asupra Cubei și l-a numit pe Guevara comandant al închisorii La Cabaña, unde se estimează că s-au executat sute de persoane în urma comenzilor extrajudiciare ale lui Che. El a fost numit mai târziu președinte al băncii naționale și ministru al industriei, și a contribuit mult la transformarea țării într-un stat comunist.

La începutul anilor 1960, Guevara a acționat și ca ambasador pentru Cuba, călătorind în lume pentru a stabili relații cu alte țări, în special cu Uniunea Sovietică, și a fost un jucător-cheie în timpul invaziei Bay of Pigs și a crizei rachetelor cubaneze. De asemenea, a scris un manual privind războiul de gherilă, iar în 1964 a ținut un discurs la Națiunile Unite, în care condamna politica externă a SUA și apartheid-ul din Africa de Sud.

„Mâine, când voi muri, să nu începeţi să mă plângeţi; nu mă voi afla sub pământul meu, eu sunt vântul libertăţii.”

Martir

tumblr.com

În 1965, după ce a terminat reforma economiei cubaneze, Guevara și-a părăsit postul pentru a-și ”exporta” ideologiile revoluționare și în alte părți ale lumii. El a călătorit mai întâi în Congo, pentru a pregăti trupe de gherilă în sprijinul unei revoluții, dar a plecat mai târziu în acel an, când a eșuat.

După ce s-a întors pentru o scurtă perioadă de timp în Cuba, în 1966, Guevara a plecat în Bolivia cu o mică trupă de rebeli pentru a incita o revoluție acolo. A fost capturat de armata boliviană și ucis în La Higuera în 9 octombrie 1967.

„Lăsaţi-mă să vă spun, cu riscul de a părea caraghios, că adevăratul revoluţionar este condus de mari sentimente de dragoste.”

Moștenirea

De la moartea sa, Guevara a devenit o figură politică legendară. Numele lui este adesea egalat cu revolta, revoluția și socialismul. Alții, totuși, își amintesc că a fost nemilos și a ordonat ca prizonierii să fie executați fără judecată. În orice caz, viața lui Che Guevara continuă să fie un subiect de mare interes public și a fost explorată și prezentată în numeroase cărți și filme, printre care „The Motorcycle Diaries” (2004), și CHE (2008).

„Nu sunt un eliberator. Eliberatorii nu există. Oamenii se eliberează singuri.”

Moartea 

În 1977, revista Paris Match a publicat un interviu cu Mario Terán despre ultimele clipe ale lui Che Guevara.

„Când am intrat, Che era așezat pe o bancă. Când m-a văzut, m-a întrebat: „Ați venit să mă ucideți?„. M-am simțit intimidat și am lăsat capul în jos, fără să răspund. Atunci m-a întrebat: „Ce-au spus ceilalți?” I-am răspuns că nu au zis nimic iar el mi-a replicat: „Erau viteji.” Nu îndrăzneam să trag. În acel moment vedeam un Che mare, foarte mare, enorm. Ochii îi scânteiau intens. M-am gândit că îmi va lua pușca cu o mișcare rapidă. El, însă, mi-a spus: „Fii liniștit și țintește bine! Vei ucide un om!„. Atunci m-am retras către ușă , am închis ochii și am tras o primă rafală. Che, cu picioarele zdrobite, a căzut la pământ, zvârcolind-se și pierzând mult sânge. Mi-am venit în fire și am tras o a doua rafală care l-a lovit în braț, în umăr și în inimă. Era, în sfârșit, mort.”

Corpul său și cele ale celorlalți luptători au fost luate de armata boliviană și duse, cu ajutorul ofițerilor americani și agenților C.I.A., cu elicopterul în orășelul Vallegrande, unde au fost expuse pentru mass-media, în spitalul local. Sute de persoane, soldați, civili și curioși au venit să vadă corpurile. Călugărițele din spital și din oraș au remarcat asemănarea frapantă cu Isus și i-au tăiat șuvițe din păr pentru a le păstra ca talismane. După amputarea mâinilor de către un medic militar, pentru a autentifica corpul și a păstra o probă a morții sale, oficialii bolivieni l-au îngropat într-un loc secret. După execuție, militarii bolivieni și Félix Rodríguez și-au împărțit lucrurile lui Che, incluzând cele două ceasuri (printre care un Rolex încredințat lui Che de un camarad muribund) și jurnalul Lui Che Guevara în Bolivia. Astăzi o parte din lucrurile sale (prinre care lanterna sa) sunt expuse la sediul C.I.A. La 15 octombrie, Castro recunoaște moartea lui Guevara și proclamă trei zile de doliu național. Moartea sa a fost percepută, în acel moment, ca o grea lovitură pentru mișcările revoluționare sud-americane și pentru lumea a treia. În 1997, rămășițele lui Che și ale altor câțiva camarazi sunt exhumate și identificate cu ajutorul probelor ADN, de către o echipă de medici legiști cubanezi, apoi transferate în Cuba. El a fost înmormântat cu funeralii de erou național, împreună cu șase dintre camarazii săi de arme din Bolivia, în mausoleul din Santa Clara (orașul pe care îl cucerise în timpul revoluției din Cuba). (sursa aici.)

Recomandări: 

Câteva filme biografice:

  • El Che Guevara (1968); regia Francisco Rabal
  • Che! (1969); regia Richard Fleischer; Omar Sharif în rolul lui Che
  • Evita (1996); regia Alan Parker; Antonio Banderas în rolul lui Che
  • Hasta la victoria siempre (1997); regia Juan Carlos; Alfredo Vasco în rolul lui Che
  • El Dia Que Me Quieras (1999), documentar cinematografic despre moartea lui Che; regia Leandro Katz
  • Fidel (2002); regia David Atwood; Gael García Bernal în rolul lui Che
  • Diarios de motocicleta (2004); regia Walter Salles

Cel mai mult ne-a plăcut filmul în care Benicio Del Toro a jucat rolul lui Che Guevara, respectiv biopicul din două părți al lui Steven Soderbergh,  „Che” (2008), pentru care a câștigat premiul cel mai bun actor la festivalul de film de la Cannes. Inițial conceput ca două filme, Che (2008) a fost lansat în cele din urmă atât ca un film unic, cât și ca două filme separate, intitulat, respectiv, Che Part One: Argentina și Che Part Two: Guerrilla . Primul film descrie implicarea lui Guevara în Revoluția cubaneză , iar al doilea urmărește încercarea lui  de a inspira rebeliunea în Bolivia.

UNESCO a decis, în 2013, să includă scrierile lui Ernesto “Che” Guevara,  într-un Patrimoniu Cultural Global intitulat “Memory of the World Register”, fapt care a stârnit foarte multe controverse.  Cea mai interesantă biografie a revoluționarului a fost Cartea scrisă de Alvaro Vargas Llosa, „Mitul Che Guevara şi Viitorul Libertăţii”, apărută în 2005.

În limba română s-au publicat mai multe cărți pe această temă:

  • Ernesto Che Guevara – Cuvinte către revoluționari, editura Eikon, București 2004. Texte selectate și ediție îngrijită de Fabian Anton.
  • Paco Ignacio Il Taibo – Che Guevara, un revoluționar controversat, editura IRECSON, București 2007
  • Che Guevara – Destinul unui revoluționar, editura Incitatus, București 2004
  • Che Guevara – Jurnal pe motocicletă, editura Polirom, Iași, 2007
  • Jean Corner – Che Guevara. El comandante, editura Univers, București 2007
  • Carlos Calica Ferrer – Devenirea lui Che. Cea de-a doua și ultima călătorie a lui Guevara prin America Latină, editura Minerva, București 2008
  • Reginaldo Ustariz – Che Guevara. Viața unui mit, editura Litera Internațional, București 2008
  • Aleida March – Mărturisiri. Viața mea alături de Che, editura Art, București 2008.
  • Ernesto Che Guevara – Jurnalul revoluției cubaneze, editura Polirom, București 2010.
  • Ernesto Che Guevara – Jurnalul bolivian, editura Polirom, București 2010.
  • Luptătorul din umbră: un agent CIA și bătăliile sale secrete, Felix I. Rodriguez, John Weisman, Editura Polirom, 2011

Citiți și John Lennon, povestea unei crime celebre…