S-ar putea să nu fie întotdeauna-astfel; și eu spun

 

S-ar putea să nu fie întotdeauna-astfel; şi eu spun
că dacă buzele tale, pe care le-am iubit, vor trebui s-atingă
buzele altui om, iar degetele tale să-i prindă-n chingă
inima, cum au făcut-o cu-a mea nu demult, acum în surghiun –
dacă părul tău frumos va aluneca pe-o altă faţă, cuminte,
într-o tăcere pe care-o ştiu sau dacă,
într-un murmur continuu, mari zvârcoliri de cuvinte
vor cădea neputincioase pe plajă ca frunza de pe cracă,

dacă-aşa va fi să se termine, repet, dacă-aşa va fi să se termine,
trimite-mi, iubito, un scurt mesaj;
iar eu mă voi duce la el, şi-i voi spune:
primeşte-această fericire de la mine.
Apoi, voi întoarce capul ascultând cum cântă-o pasăre departe
în ţinuturi demult pierdute… niciodată uitate.

Edward Estlin Cummings (14 octombrie 1894 – 3 septembrie 1962) a fost poet, dramaturg, eseist și pictor american, una dintre cele mai interesante figuri ale literaturii și ale artei plastice de dincolo de continent. Pictura sa urmează îndeaproape liniile poemelor sale, într-o viziune profundă și totodată esențializată în idee și materialul primar al culorii-simbol. Într-o lume care experimenta un nou profil al literaturii, poetul – al cărui nume e scris de multe ori în formula „e.e.cummings”, după vrerea proprie – surprinde printr-un nonconformism lexical și ortografic inedit în peisajul vremii.

Cele 12 volume de versuri, strânse în cele 2 volume ale cărții din 1968, „Complete Poems”, demonstrează o versatilitate lingvistică ieșită din comun, capabilă să îmbrace o ideatică variind tematic de la natură la natura umană în toată complexitatea ei, excelând mai ales în poezia erotică. Aliniamentul, spațierea neregulată, folosirea literelor mici în contexte neobișnuite, tonalitățile trecând de la dulceața romantică la asperitățile satirei, varietatea registrelor stilistice, toate acestea fac din cummings un artist cameleonic, de un talent excepțional.

 

 

„Nu reușim să căpătăm încredere în noi până când cineva nu ne revelează faptul că în noi, bine ascuns, stă ceva care merită toată atenția, ceva care e demn de aprecierea noastră, ceva cu adevărat valoros și sacru.

Odată ce căpătăm această încredere, putem experimenta curiozitatea, mirarea, plăcerea spontană sau orice altă experiență legată de spiritul uman.”

 

 

 

Citiți și Frivolitate