dragoste încă păstrezi
forma oului care s-a spart
țâșnită pasăre tânără
ai coaja lipită de aripi
vei născoci
tu
fuzelajul zborului și vei fi
însuși văzduhul
un tăvălug măiastru
ce-apasă strivește
piepturile celor ce vor
secerându-le picioarele
cu mici lecții de dans
aer și dor
foto credit sursa
ca un hoț intru în carnea ta
ştiu
mi-ai dat voie
ce altceva puteai face
dar tot un tâlhar sunt
căci îţi iau tot
tot
până şi praful de pe mobilă
unde stă scris c-un deget moale
„te iubesc, nu mă şterge”
şi cutiile de pantofi goale … Citește și ca un hoț
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
