De ce nu poți rămâne insensibil la un film precum O poveste despre căsnicie? Sau la Kramer contra Kramer? Fiindcă sunt  lacrimogene? Da, sunt. Dar în primul rând fiindcă în ambele pelicule la mijloc este un copil nevinovat prins în războiul în care părinții se denigrează reciproc. O dramă care cuprinde din ce în ce mai multe familii la nivel planetar în ultimele decenii.

„Să divorțezi cu un copil este unul dintre cele mai complicate lucruri. E ca o moarte fără cadavru.”

Cuplul format din Nicole și Charlie Barber urmează pași firești în decizia lor de a se despărți. Merg la consiliere maritală. Ea e actriță, el regizor de teatru, au un fiu de opt ani și locuiesc în New York. Deși stabiliseră inițial să se despartă amiabil, fără avocați, Nicole apelează la o avocată de top, specializată în divorțuri, când ajunge în Los Angeles de unde provine. Charlie consultă și el un avocat care îl avertizează asupra a ceea ce urmează: un război murdar și, mai ales, extrem de costisitor. Băiețelul Henry suferă de pe urma iminentului divorț al părinților, îi scad performanțele școlare. Punctul culminant al conflictului între cei doi soți este atins de o întâlnire în care amândoi încearcă o reconciliere; însă discuția degenerează în ceartă, țipete, reproșuri,  se ajunge la paroxism. În culmea tensiunii nervoase, Charlie izbește cu pumnul în perete unde rămâne o urmă, vizibilă din păcate pentru asistentul social care este solicitat să facă o expertiză a relației tată-copil. Ura și furia ating cote maxime când cei doi alunecă ușor pe sinusoida care devenise relația lor și, în cele din urmă, ambii regretă cuvintele amare rostite.

Scenariul atinge puncte vulnerabile în societatea contemporană. Avocata lui Nicole sintetizează în câteva fraze crudul adevăr al bătăliei pentru obținerea custodiei minorilor.

„Noțiunea de tată bun a fost inventată cam în urmă cu 30 de ani. Înainte de asta, tații erau în general tăcuți și absenți, nu exista bază în ei, erau egoiști. Noi îi iubim așa cum sunt, dar societatea nu acceptă aceleași slăbiciuni la mame. Nu acceptăm asta structural și spiritual. Pentru că baza religiei iudeo-creștine este fecioara Maria, mama lui Isus și ea este perfectă. Este virgina care a dat naștere, își crește fiul și îi sprijină trupul când nu mai este în viață. Și tatăl nu este acolo. N-a fost prezent nici la concepție. Dumnezeu este în rai. Dumnezeu este tatăl și Dumnezeu nu a venit. Deci, tu trebuie să fii perfectă și Charlie poate să se poarte oribil și nu contează. Întotdeauna se așteaptă de la tine standarde mai înalte. E o porcărie, dar așa stau lucrurile.”

Cuplul se înstrăinează din ce în ce mai mult. Însingurarea în care se scufundă devine densă și apăsătoare.

  •  Scenariul și regia: Noah Baumbach
  •  Distribuția: Scarlett Johansson, Adam Driver, Laura Dern, Alan Alda, Ray Liotta
  •  Premii: nominalizări ale Academiei Britanice de Film: Adam Driver (cel mai bun actor), Scarlett Johansson (cea  mai bună actriță), Laura Dern (cea mai bună actriță în rol secundar), Noah Baumbach (cel mai bun scenariu original)
  • Golden Globe și Oscar pe anul 2020: nominalizări pentru cel mai bun film, scenariu, actor în rol principal, actriță în rol principal, muzică. Laura Dern a câștigat premiul Golden Globe pentru cea  mai bună actriță într-un rol secundar.
  •  Participare la Festivalul Internațional de Film de la Veneția în 2019, nominalizare pentru premiul Leul de aur.
  •  Participare la Festivalul Internațional de Film de la Toronto în 2019

În urmă cu exact 40 de ani, în 1979 se lansa un alt film cu același subiect, Kramer contra Kramer, cu carismaticii protagoniști Dustin Hoffman și Meryl Streep.

Ted Kramer este consilier de vânzări la o agenție de publicitate new york-eză, cu posibilități serioase de a avansa în carieră. Este căsătorit și tatăl unui băiețel de cinci ani. Soția, Joanna, îl anunță din senin că îl părăsește, dorindu-și o altfel de viață decât cea de casnică, soție și mamă. Ted se vede astfel nevoit să fie tată cu normă întreagă pentru micuțul Billy, o provocare ce îl copleșește.

Joanna urmează ședințe de psihoterapie în California, după care se întoarce în New York pentru a obține custodia lui Billy, care între timp împlinise șapte ani, ca urmare a divorțului. Fiindcă Ted nu mai poate aloca muncii tot timpul său, își pierde job-ul, iar avocatul îl informează că are slabe șanse să mențină custodia lui Billy, neavând un loc de muncă stabil. Pe ultima sută de metri, hotărât să nu îl piardă pe Billy, găsește un alt job, inferior celui dinainte. Urmează un proces dureros între cei doi foști soți pentru obținerea custodiei copilului. În cele din urmă Joanna câștigă, dar renunță în favoarea lui Ted, realizând că este înspre binele fiului ei pe care îl iubește enorm.

Lucrurile sunt nuanțate. În anii ’70 în societatea americană încă mai existau destule soții care au ales să nu lucreze și să fie întreținute de soți. Joanna Kramer este o femeie care dorește să evadeze din acest cămin conjugal în care era iubită, dar nu suficient de apreciată – considera ea. Este dispusă să sacrifice ceea ce are mai drag, iubirea de mamă.

  • Regia: Robert Benton
  • Scenariul: după romanul omonim al lui Avery Corman
  • Distribuția: Dustin Hoffman, Meryl Streep, Jane Alexander, Justin Henry
  • Premii: Oscar și Globul de aur în 1980 pentru: cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun actor, cea mai bună actriță în rol secundar

La o distanță de 40 de ani unul de altul, cele două filme urmăresc destinele unor copii și părinți din SUA, fictive, dar inspirate din imediata realitate. Dacă în Kramer contra Kramer se manifestă o tendință feministă incipientă, în O poveste despre căsnicie primează latura pecuniară. Ambele însă au în (epi)centrul cutremurului din sala de judecată trauma copilului separat de unul dintre părinți.

Citiți și Jonathan Pryce – Un englez la Buenos Aires