Familia Renoir a dat naștere unei adevărate dinastii în Franța.
„Pater familias” a fost unul dintre cei mai mari pictori impresioniști Pierre-Auguste Renoir, născut în 1841 într-o familie modestă. Din cauza situației familiale precare, la 13 ani abandonează școala și intră ucenic la o fabrică de porțelan. La 21 de ani a fost admis la Academia de Arte Frumoase din Paris. A expus pentru prima dată la Salonul Oficial din 1864. În această perioadă a cunoscut-o pe Lise Tréhot, cea care i-a devenit model apărând în peste douăzeci de tablouri ale artistului din tinerețe.
A fost mai mult decât model, a devenit și mama primului copil al artistului, o fetiță numită Jeanne, născută în 1870 din rodul iubirii lor. Renoir a sprijinit-o financiar pe Jeanne până la sfârșitul vieții lui, dar niciodată nu a făcut public și nu a recunoscut-o oficial ca fiică. Începând cu 1872, Tréhot a încetat să-i mai pozeze lui Renoir și se spune că nu i-a mai vorbit și nu l-a mai văzut niciodată.
Citiți și despre sursele de inspirație ale lui Renoir (surpriză!)
În toate lucrările lui, transpare atâta luminozitate, încât aceasta aproape că joacă un rol aparte al unui personaj din tablou. Culorile vii și momentele cotidiene aparent neînsemnate, surprinse în tablouri sunt marca operei lui artistice.
„După părerea mea, tabloul trebuie să fie vesel și frumos! În viață există prea multă monstruozitate ca să mai fabricăm și noi lucruri urâte.„ – Pierre-Auguste Renoir.
Cât adevăr, etern valabil …
În 1890 s-a căsătorit cu Aline Charigot, care îi fusese anterior model și cu care avea deja un fiu, Pierre, născut în 1885. După căsătorie Renoir a continuat să picteze multe scene cu soția lui și momente din viața familiei, inclusiv copiii lor și doica. Familia Renoir a avut trei copii: Pierre Renoir (1885-1952) care a devenit actor de teatru și film, Jean Renoir (1894-1979) regizor de film de notorietate internațională și Claude Renoir (1901-1969) viitor ceramist.
Ca mai toți pictorii impresioniști, după ani de reticență din partea autorităților și a publicului, Renoir a fost recunoscut și arta lui a devenit admirată.
Chiar și guvernul francez a cumpărat un tablou de al lui. Lucrurile mergeau bine. Din nefericire, în 1899 i s-a agravat o artrită reumatoidă mai veche, care i-a afectat încheieturile mâinilor deformându-i-le.
Ca o consecință, mișcările i-au devenit tot mai anevoioase și mai dureroase. În 1907 s-a mutat împreună cu familia într-o zonă cu o climă mai caldă, un sat din sud-estul Franței aproape de coasta mediteraneană. A continuat să picteze cu ajutorul unei rude până la moarte, survenită în 1919.
„Durerea trece, dar frumusețea rămâne.” – Pierre-Auguste Renoir
Jean Renoir
„Am pus piciorul în lumea filmului doar ca să-mi fac soția vedetă” scria Jean Renoir în autobiografia sa.
Prima soție a marelui regizor, Dédée, fusese model pentru tatăl său. Înainte de asta se adresase lui Matisse care a privit-o și a spus: „Tu ești o Renoir.” În epoca filmului mut a devenit actriță cu numele Catherine Hessling.
Cariera regizorală a lui Jean Renoir s-a întins pe parcursul a 45 de ani, din 1924 în 1969. Se împarte în trei perioade corespunzătoare celor trei femei din viața lui. Ele au fost cele două soții, Catherine Hessling și Dido Freire și Marguerite Houllé, cea cu care a colaborat la montajul filmelor. Și ea a fost mai mult decât atât, i-a fost iubită și, deși nu au fost niciodată căsătoriți, a preluat numele de familie Renoir.
Un artist complet (click)
În deceniul al patrulea al secolului trecut a devenit regizorul cel mai reputat al orientării politice franceze de stânga. Arta lui a ieșit în stradă. Cu filmul Boudu salvat de la înec (1932), o satiră socială, Renoir devine cunoscut în Franța.
În 1936, a realizat trei filme dintre care unul la comanda Partidului Comunist din Franța pentru campania electorală, iar celălalt (O zi la țară) inspirat dintr-o povestire de Guy de Maupassant, o poveste din vremea impresioniștilor cu acțiunea plasată undeva la țară, lângă Paris, unde aceștia pictaseră atât de des. Filmările au avut loc lângă pădurea Fontainebleau, un peisaj pictat de Corot și de cei de la Școala din Barbizon. Era un peisaj cu care Jean Renoir era foarte familiarizat.
Influența pictorului impresionist asupra modului în care fiul său a folosit culoarea în scenele din film cu peisaje, este de necontestat. Există o puternică conexiune vizuală și intelectuală între cei doi artiști, tată și fiu. A fost o situație excepțională, dacă nu unică în istoria artei.
„Mi-am petrecut viața încercând să determin în ce măsură m-a influențat tatăl meu” – spunea regizorul.
În cadrul unei expoziții intitulate Renoir: tată și fiu, cinema și pictură organizată la Musée d’Orsay din Paris au fost alăturate secvențe de film cu picturi și au fost expuse fotografii, costume și alte documente. Expoziția a sondat dincolo de referințele vizuale și a explorat teme (modul în care erau tratate femeile, spre exemplu) și locuri (Paris, sudul Franței) comune ambilor artiști.
Jean Renoir avea 25 de ani când a murit tatăl său, dar relația sa cu marele pictor și opera sa a fost apropiată. Jean și frații săi au servit drept modele tatălui lor, dar cu ezitările de rigoare. În schimb Renoir regizorul nu și-a filmat niciodată tatăl.
Poate că regizorul Jean Renoir a fost comparat cu pictorul Auguste Renoir prea des.
„Relația lor a fost complexă și a oscilat între momente de admirație și respingere. Dacă metodele artistice și universul creator ale lui Pierre-Auguste au influențat arta lui Jean, filmele lui Jean au aruncat lumină asupra picturilor tatălui său.” – a declarat Sylvie Patry, curatorul expoziției.
Când a murit, Pierre-Auguste a lăsat 720 de tablouri în atelier, dintre care multe au fost vândute de Jean și frații săi colecționarilor și negustorilor de artă din întreaga lume.
Pierre-Auguste Renoir rămâne unul dintre monumentele artei occidentale, iar fiul său un regizor de filme admirat de critici și alți regizori discipoli. Toate cele 19 filme realizate de Jean Renoir (14 în Franța, 5 în Statele Unite) au avut succes de critică, unele au fost și succese comerciale.
Filiația nu s-a oprit aici. Geniul creator al întâiului Renoir s-a transmis urmașilor. Dacă dintre cei trei fii ai pictorului Jean a devenit cel mai cunoscut, fiul său, Alain Renoir a fost scriitor și profesor de literatură. În adolescență l-a asistat pe tatăl său pe platourile de filmare pentru Bestia umană (1938) și Regula jocului (1939), considerate capodopere cinematografice. Jean Renoir s-a autoexilat în Statele Unite în 1940, iar la scurt timp i-a urmat și fiul său. După război Alain a studiat literatură engleză și literatură comparată, obținând titlul de doctor al Universității Harvard. A devenit apoi profesor al Universității Berkeley din California.
Claude Renoir a fost fiul lui Pierre. A fost operator de film iar printre creațiile sale se numără și una a celebrului său unchi, Jean – The River/ Râul (1951), Cleopatra (1963) în regia lui Joseph L. Mankiewicz, Barbarella (1968) de Roger Vadim. Fiica sa Sophie Renoir continuă tradiția artistică a familiei. Este actriță și a fost nominalizată la un premiu César. Fratele ei, Jacques Renoir este la rândul său fotograf.
Așchia n-a sărit departe de trunchi …
Citiți și despre Kirk Douglas