ca un orb pipăi formele timpului
gând apasând pe alt gând
și palmele îmi devin femei despletite
arzând                                              

prima noapte de dragoste
într-un ultim atom de memorie
pe mângâiatele coapse timpul
se năruie                                 

drumul îngust ca o cicatrice
litere de ceață și de înfrângere 
dezmiardă în treacăt vinul 
prin catetere                           

Citește și îngeri șterg praful