dezmierdare

 

ca un orb pipăi formele timpului
         gând apasând pe alt gând
și palmele îmi devin femei despletite
arzând                                              

prima noapte de dragoste
într-un ultim atom de memorie
pe mângâiatele coapse timpul
                                                              se năruie                                 

drumul îngust ca o cicatrice
litere de ceață și de înfrângere 
dezmiardă în treacăt vinul 
                           prin catetere      

                    

foto sursa

învelită în răcoare și frunze de ceai
ea se citește pe dinăuntru
rulează uns anvelopa groasă a nopții
purtând-o cu grijă ca pe un obiect  prețios
                     peste graniță 

o pană din numărul de aur 
își smulge iubirea 
             la picioare i-o lasă

de pe mobile vechi îngeri șterg praful… Citește și îngeri șterg praful