Lumea-i un carnaval, iar măștile se schimbă mereu.
Carnavalul de la Veneția, unul din cele mai spectaculoase manifestări de acest tip de pe continentul european, care încânta și uimea, în egală măsură, cu concertele și paradele sale de costume și măști, își are originea în ritualurile ancestrale de trecere de la iarnă la primăvară.
Istoria Carnavalului a început în anul 1162, dar primul document scris care atestă această manifestare datează din 1268, când s-a menționat și folosirea măștilor.
Această exprimare stradală ispititor colorată, surprinzătoare și chiar fastuoasă a fost autorizată oficial printr-un act emis de Senatul Republicii, în 1296, în care se stipula că toată lumea are dreptul la distracție înainte de lăsatul secului pentru Postul Paștelui.
În secolul al XVIII-lea, carnavalul a luat o amploare internațională datorată, în mare parte, faptului că oricine se putea distra fără a fi recunoscut.
Vraja marelui incognito.
Tradiția a continuat până în 1930, când Mussolini a interzis carnavalul, dar a fost reluată în anul 1979. Carnavalul și măștile venețiene au devenit un simbol al Cetății Dogilor și o atracție pentru întreaga lume.
Măști
Ascunzând identitatea, măștile au adăugat seducției noi forme incitante de manifestare și au permis amestecul claselor sociale.
Bauta
Cea mai cunoscută deghizare este “Bauta”, o mască albă cu un nas încovoiat, care acoperă de obicei toată faţa, asortată cu o pelerină neagră și un tricorn, adică o pălărie cu trei colțuri numită tabarro.
Masca Bauta
Columbina
O altă masca populară este ”Columbina”, care acoperă doar jumătate din față. Aceasta poate fi decorată cu aur, argint, pene sau cristale și este susținută pe față cu un bastonaș ori este legată cu fundă.
Columbina
Moretta
Moretta sau Muta este purtată doar de femei și se distinge frapant de toate celelate prin două caracteristici. Prima: masca e întotdeauna acoperită cu catifea neagră, termenul „moretta” derivând din adjectivul „moro”, care înseamnă întunecat. A doua: masca se ține aproape de față mușcând între dinți un buton, prin urmare, o doamnă care voia să poarte moretta trebuia să rămână complet tăcută, ”muta”.
Masca Moretta într-o pictură Pietro Longhi
Acoperirea feței pentru a părea mai atractivă (”vizibilă”) poate părea o contradicție, dar nu și în conformitate cu logica specială a femeilor venețiene. Aceste femei erau destul de dezinhibate în a-și arăta corpurile, după cum o dovedește moda numită “décolleté alla veneziana”, renumită în toată Europa. Prezenta un decolteu pătrat foarte generos. Sânul era acoperit cu o țesătură ușoară, care de abea acoperea pieptul. De asemenea, era ceva obișnuit ca sfârcurile să fie vopsite cu roșu carmin pentru a le face mai „vizibile” în spatele țesăturii transparente.
Volto sau Larva
Traducerea literală a cuvântului italian ”volto” este „chip”, cunoscută și ca „mască de cetățean”. Masca ”Volto” este masca tipic venețiană, albă, care era folosită, în principal, de către oamenii de rând.
Volto
Medico Della Peste
Masca împotriva ciumei sau ”Medico Della Peste” a fost creată de un fizician francez în secolul al XVI lea, Charles de Lorme care o folosea pentru a se proteja de ciumă atunci când trata bolnavii. Doctorii care l-au urmat pe Charles de Lorme, purtau de obicei masca cu o pălărie neagră şi o pelerină lungă neagră, mănuşi albe şi un baston.
Medico Della Peste, deşi este macabră este foarte populară, cu un cioc lung şi ochi rotunzi acoperiţi cu discuri de cristal.
Medico Della Peste
Gnaga
Gnaga poate fi unul dintre motivele pentru care homosexualitatea se răspândise atât de mult în Veneția, în ciuda faptului că era aspru pedepsită prin spânzurare și ardere în Piazzetta San Marco. Fapt este că homosexualii au găsit o portiță în propriile legi ale Veneției, adică cele referitoare la măști: nicio persoană mascată nu putea fi arestată!
Acesta este motivul pentru care Gnaga putea insulta liber trecătorii, în principal prin direcționarea unor comentarii obscene către ei, cu o voce atât de stridentă, care semăna cu mieunatul unei pisici. ”Miau” este ”gnau” în venețiană, de aici și-a luat numele această mască. ”Gnagas” obișnuiau să se comporte ca niște femei, așa că de multe ori se prefăceau a fi bone, însoțiți de alți bărbați îmbrăcați în tati și tate („băieți” și „fete”), dar limbajul lor era grosolan.
Gnaga
Măştile erau realizate de aşa-numiţii “mascherari”, ajutaţi de pictori care le desenau feţele pe modelul de gips acordând atenţie maximă detaliilor. Formele erau apoi prelucrate de mascherari şi decorate cu aur, argint, picturi deosebite, cristale sau pene.
foto sursa
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.