De la Ștefan cel Mare la Rahmaninov

„Lui Ștefan cel Mare românul îi atribuie tot ce-i pare curios, mare, vitejesc și chiar neînțeles în pământul nostru. Orice cetate, orice zid, orice val, orice șanț, întreabă-l cine le-a făcut; el îți va răspunde: Ștefan cel Mare…” scrie Mihail Kogălniceanu.

Până și descendența faimosului compozitor și pianist rus Serghei Rahmaninov îi este atribuită Marelui Ștefan și parcă te furnică imaginația închipuindu-ți sunetul săbiilor și al lăncilor – în cele peste 40 de lupte ale sale – acompaniate de acordurile pianistice furtunoase cu care începe Concertul no.1.

Rahmaninov, neamul care a dat lumii pe strălucitul compozitor Serghei Vasilievici Rahmaninov, îşi are rădăcinile arborelui genealogic în seva domnitorului Ştefan cel Mare, conform mai multor surse istorice explicate de către academicianul basarabean Aurelian Dănilă.

Serghei Rachmaninov

(n. 1 aprilie 1873, Novgorod, Rusia – d. 28 martie 1943, Beverly Hills, SUA)

Portativ

Unul din cei mai influenți pianiști ai secolului XX, Serghei Rachmaninov, și-a făcut remarcat talentul încă din copilărie și a declanșat o adevărată furtună la vârsta de 18 ani, când din degetele harului său au încolțit notele Concertului no.1 în F♯ minor.

Peste câțiva ani însă, premiera Simfoniei no.1, în anul 1897, avea să se dovedească un eșec, datorat în mare parte dirijorului, moment care a declanșat pe terenul sensibilității muzicianului o depresie din care va ieși peste trei ani, când succesul Concertului no.2 îi va fi reparat izvorul resurselor de inspirație componistică.

Căsătoria, la 12 mai 1902, cu Natalia Satina, verișoara sa primară, a fost permisă printr-o dispensă acordată de Biserica Ortodoxă Rusă și s-a dovedit a fi una armonioasă, precum muzica sa. Serghei Rachmaninov era un om cald, își adora soția și cele două fete, în ciuda unei aparențe lipsite de zâmbet și firii introvertite.

Rahmaninov și fiica Irina

Până la izbucnirea Primului Război Mondial, Rahmaninov s-a bucurat de recunoaștere, succes artistic și financiar – simpla lui menționare pe un afiș de concert făcea ca acesta să se desfășoare cu casa închisă.

Răsucire

Viața în țara natală avea să-i fie răsucită de Revoluția Rusă și ceea ce a urmat după octombrie 1917, când regimul leninist i-a confiscat moșia de la Ivanovka și imobiliarele de lângă Tambov. Rahmaninov a fost nevoit să plece în Danemarca, unde a locuit o perioadă, pentru ca apoi să se stabiliească în New York.

El a criticat în mod deschis guvernul sovietic, printr-o scrisoare către „New York Times” și a gustat din plin amărăciunea interzicerii muzicii sale din sălile de concert din întreaga URSS.

Numărul limitat al compoziţiilor lui Rahmaninov nu le influențează grandoarea care le-a transformat în standarde de muzică clasică. A abordat cu ușurință diverse tipuri de lucrări (simfonii, muzică de cameră, muzică corală de inspirație religioasă, operă), dar cele pentru pian și orchestră sunt cele care cuceresc prin linia melodică amplă, profund romantică și de o complexitate tehnică uimitoare, potrivită virtuozilor.

El însuși a fost un virtuoz, activitatea concertistică determinându-l să ducă interpretarea la perfecțiune.

All By Myself

Binecunoscutul hit „All By Myself” (al lui Eric Carmen, preluat apoi de Celine Dion) este de fapt o prelucrare pop a celei de-a doua părți din Concertul pentru pian nr. 2 de Rahmaninov.

Elveția

După anii 1930, compozitorul cumpără un teren pe malul lacului Lucerna, în Elveția, unde îi place să facă plimbări cu barca cu motor. Își construiește acolo o vilă pe care o numește, muzical, „Senar”, îmbinare a numelui său și al soției, terminată în R-ul numelui de familie.

Mediul superb și tihna găsită acolo îi eliberează gurile izvorului inspirațional și, după o pauză de câțiva ani, compune din nou capodopere: Variații pe o temă de Corelli (1931), Rapsodia pe o temă de Paganini (1934) și Simfonia nr. 3 (1935, revizuită în 1938).

Rapsodia a avut premiera la Baltimore, în SUA. Se spune că Rahmaninov avea un trac imens înaintea concertelor, iar înaintea acelui concert a fost atât de agitat încât și-a încălcat principiul de a nu consuma alcool și a băut un lichior de mentă. Concertul a fost un triumf.

Amenințarea noului război mondial a făcut ca familia Rahmaninov să se mute definitiv în SUA, ajungând în zona exclusivistă Beverly Hills din Los Angeles. Perioada ”America” l-a solicitat intens ca pianist concertant astfel încât muzicianul nu mai compunea decât în lunile de vară: „Iarna sunt pianist, iar vara compozitor”, spunea el.

 

„Ce e muzica? Cum o definești? Muzica e o noapte calmă luminată de lună, e foșnetul frunzelor vara, e sunetul îndepărtat al clopotelor la amurg. Muzica vine direct din inimă și vorbește doar inimii: ea este iubire! Muzica e sora poeziei, iar mama ei este tristețea.”

 

sursa foto tumblr.com

Citește și Muzica e respirația lui Dumnezeu