Ne punem întrebări şi răspunsurile noastre sunt multiplu direcționate, încât pare a rămâne mai importantă formularea întrebării la care să reflectăm, decât răspunsul, care azi poate fi unul, mâine poate fi altul, apropiat sau diametral opus.

În fond, Universul expandează cu o viteză mai mare decât viteza luminii, astfel încât el nu mai este identic în acest moment cu cel care era când scriam aici primul rând…
Îţi poţi umple viaţa cu idei, cu scenarii despre viitor, cu imagini spectaculoase, dar, dacă nu te așteaptă nimeni acasă, înseamnă că altceva contează mai mult: ceea ce ai şi dă un sens existenței sunt sentimentele și cine ești tu cu adevărat în adâncul sufletului, universul tău interior, ce gânduri și ce emoții trimiți tu în univers, și ce aștepți ca el să-ți întoarcă reflex.
Universul mare, cosmosul, este încă la început, spune știința. Se acceptă că el va avea un sfârșit… când se va stinge. Știm că lumile se nasc și pier, este o realitate de necontestat. Există scenarii. Diferite, căci nimic nu poate fi sigur. La fel și lanțul generațiilor noastre, în universul mic, acela al Umanității, sau unul și mai mic, al sufletulului nevăzut, dar aflat „într-o rețea de putere pulsatorie” cu lumea. (Linné von Taggart, Câmpul. Căutarea forței secrete a Universului, Edit. Adevăr divin, Brașov, p.190 ).

Așadar, nu ne putem imagina ce urmează. Nicio variantă de răspuns nu este sigură.

Atunci ce este cel mai important pentru noi, ca umanitate ?
Răspunsul la care am ajuns ar fi că putem să ne cunoaștem universul interior, sufletul, care poate fi pătruns, înțeles, respectat și direcționat înspre sacru, în sensul transcendenței spre Dumnezeu, după cum spunea Mircea Eliade. (Istoria religiilor, Humanitas, București, 1992, p. 410 și urm.) Ar fi o modalitate de împlinire, de atingere a fericirii, în plan spiritual, prin credință, iubirea aproapelui și de Dumnezeu, Mântuitorul nostru.

Am putea realiza pasul de la profan la ceea ce este sacru, un spațiu spiritual ideal.

A atinge sacralitatea înseamnă a vedea limpede, cu luciditate realitățile lumii, dar limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii., spunea Antoine de Saint – Exupéry.
Nu putem vedea lumea cu adevărat decât cu sufletul, lucrurile esențiale scapă raționalității pure, nu cunoaștem decât ceea ce îmblânzim spunea Antoine de Saint-Exupéry și adăugăm noi, nu îmblânzim decât cu sufletul, prin simțurile, reperele și principiile lui. Trebuie să recunoaștem această realitate, nu este o noutate: gândim cu sufletul și nu greșim.
Dacă între afectiv și mental există acea legătură organică precum un canal de comunicare ce asigură fluxul rațional-emoțional, atunci putem recalibra sufletul prin puterea gândurilor noastre și a conștiinței, la nivel vibrațional. Cuvântul zidește lumea, dar ne zidește și pe noi. Litera lui este, în formă rostită, sunet.

Sunetul este vibrație, deci energie. La fel și în forma scrisă, rostit mental.

Atât scris, cât și rostit, cuvântul este o energie pornită din conștiință.
Conștiința, gândul exprimat în cuvinte, scrise sau rostite, toate pot intra în rezonanță unele cu altele și ne pot reconfigura sufletul, ființa, în esența ei. Așadar, învățăm să gândim frumosul, binele și compasiunea și vom fi mai buni, mai flexibili, mai toleranți. Devenind mai iubitori, lumea întreagă se va schimba și va fi mai bună.

Scriam mai demult, că tineretul s-a săturat de calvarul anilor de după cutremurul din 1977, sau de după dezastrul de la Cernobîl, când prin poezie se transfigurau lucruri din cele mai cumplite, pentru a putea rezista. Poeții sublimează și acum aspecte terifiante ale lumii noastre, care există, nu le putem ignora, dar, pe de altă parte, încearcă să aibă percepții pe trepte mai înalte vibraționale… o schimbare de optică, ceea ce este minunat!
Poate că în felul acesta, putem să ne armonizăm cu natura. Nu să o dominăm, ci să ne armonizăm cu ea, să ne dezvoltăm empatia și să cunoaștem fericirea în mediul nostru, natura, așa cum ne-a lăsat-o Dumnezeu…

Despre compasiune și credință, despre condiția de om bun în timpurile noastre, despre toleranță, vorbea Papa Francisc, cu înțelepciune, maximă sinceritate și luciditate: Nu este necesar să crezi în Dumnezeu ca să fii un om bun. Într-un fel, conceptul tradițional de Dumnezeu este depășit. O persoană poate fi spirituală, fără, însă, a fi religioasă. Nu este necesar să mergi la biserică și să dai bani – pentru mulți oameni natura poate fi biserica. Unii dintre cei mai buni oameni din istorie n-au crezut în Dumnezeu, iar cele mai mari atrocități au fost făcute în numele Domnului.

Admirabil punct de vedere, unul care să cuprindă în sensurile ei cele mai adânci, o calitate – bunătatea sufletului uman, în toate ipostazele general umane…
Aceasta nu înseamnă că omul religios va dispărea în istoria civilizației. Nu. El ajunge să se cunoască mai bine pe sine, dar şi lumea din care face parte. Dubla cunoaştere este fundamentală, pentru că face din el, aşa cum sugerează Mircea Eliade, a cărui adeziune la creștinismul ancestral o cunoaștem, nu doar un om obişnuit, ci și un om desăvârşit.

Homo religiossus este omul care nu se poate detaşa niciodată de universul sacrului, ba dimpotrivă se regăseşte în el sau cel puţin în preajma lui.

Lupa Exupéry

Ni se părea că totul era static
timpul era o dimensiune observabilă
prin repetiția dimineților cu altă rouă
așezată lacrimă pe suflet
zborul nu-l vedeam, aveam nevoie de
o lupă, aceea a sufletului
– după Exupéry –
dacă vrei pot fi eu lupa ta
eu sunt numai suflet născut pentru
tine, privește-te prin mine și
vezi-te, mă voi strădui, îți spuneam, să respect
voința ta, să fiu o oglindă dreaptă
știu
călătoriile tale se termină
în niște spații de nedefinit
te atrage mirajul potențial al unui vortex
ce deschide porțile energetice ale cerurilor
de peste padină
am simțit impulsul acela
am citit despre asta pe undeva
dacă sufletul tău
se poate privi printr-o lupă magică
precum sunt eu
atunci înseamnă
că sufletele noastre sunt simetrice și
noi trăim în aceeași dimensiune

( Florica Patan, Lupa Exupéry, din ciclul. Poeme de iunii)

Citiți și despre Gabriel Garcia Marquez…